1. Şi Iov şi-a continuat cuvântareaSau „parabola“ şi a zis:

2. „O, de aş fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păzea*,

3. când* lampa Lui strălucea deasupra capului meu şi în lumina Lui umblam prin întuneric!

4. Cum eram în zilele toamneiToamna era începutul anului civil mele, când sfatul* tainic al lui Dumnezeu era peste cortul meu,

5. când Cel Atotputernic încă era cu mine, tineriiSau „copiii“ mei în jurul meu,

6. când paşii mei erau scăldaţi* în smântână şi stânca* vărsa lângă mine râuri de untdelemn!

7. Când ieşeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

8. tinerii mă vedeau şi se ascundeau şi bătrânii se ridicau şi stăteau în picioare;

9. căpeteniile îşi opreau vorba şi îşi puneau mâna* la gură;

10. glasul căpeteniilor amuţea şi limba* li se lipea de cerul gurii.

11. ✡ Când urechea mă auzea, atunci mă binecuvânta; şi când ochiul mă vedea, mărturisea pentru mine;

12. pentru că scăpam* pe întristatul care striga şi pe orfanul careSau „pe orfan şi pe cel care“ n-avea nici un ajutor.

13. Binecuvântarea celui care pierea venea peste mine şi făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14. Mă îmbrăcam cu dreptatea* şi ea mă înveşmânta; dreptatea mea era ca o manta şi o diademă.

15. Orbului* îi eram ochi şi ologului îi eram picioare;

16. celor nevoiaşi le eram tată şi cauza pe care nu o cunoşteam o cercetam*.

17. Şi sfărâmam* fălcile celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

18. Şi ziceam: «Voi muri în cuibul* meu şi îmi voi înmulţi zilele ca nisipul.

19. Rădăcina* mea se va întinde spre ape* şi roua* va sta toată noaptea pe ramura mea.

20. Gloria mea va fi proaspătă în mine şi arcul* meu se va înnoi în mâna mea».

21. Ei mă ascultau şi aşteptau şi păstrau linişte pentru sfatul meu.

22. După cuvintele mele ei nu mai vorbeau şi cuvântarea mea picura peste ei.

23. Şi mă aşteptau ca pe ploaie şi îşi deschideau gura larg ca la ploaia* târziePloaia de primăvară.

24. Dacă râdeam de ei, nu credeauSau „Le zâmbeam când nu aveau curaj“; şi ei nu tulburau seninătatea feţei mele.

25. Le alegeam calea şi mă aşezam în fruntea lor şi locuiam ca un împărat în mijlocul oştirii, ca unul care-i mângâie pe cei care jelesc.