1. Şi cuvântul Domnului a fost către mine,

2. zicând: „Fiu al omului, îndreaptă-ţi* faţa împotriva muntelui* Seir şi profeţeşte* împotriva lui

3. şi spune-i: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, Eu sunt împotriva ta, munte al Seirului! Şi Îmi voi întinde* mâna asupra ta şi te voi face un pustiu şi o groază.

4. Voi pustii* cetăţile tale şi tu vei fi un pustiu. Şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul.

5. Pentru că ai avut o ură* neîncetată şi ai dat pe fiii lui Israel puterii sabiei în timpul nenorocirii lor, în timpul nelegiuirii* sfârşitului,

6. de aceea viu sunt Eu», zice Domnul Dumnezeu, «că te voi rândui negreşit pentru sânge, şi sângele te va urmări. Pentru că* n-ai urât sângele, sângele te va urmări.

7. Şi voi face muntele Seir un pustiu şi o groază şi voi nimici din el pe cel care iese* şi pe cel care se întoarce.

8. Şi-i voi umple* munţii cu cei ucişi ai lui; cei ucişi cu sabia vor cădea pe dealurile tale şi în văile tale şi în toate pâraiele tale.

9. Te voi face* pustietăţi pentru totdeauna şi cetăţile tale nu vor fi locuite; şi veţi cunoaşte* că Eu sunt Domnul.

10. Pentru că ai zis: «Aceste două naţiuni şi aceste două ţări vor fi ale mele şi noi le vom stăpâni*», deşi Domnul era* acolo,

11. de aceea, viu sunt Eu», zice Domnul Dumnezeu, «voi face chiar după mânia* ta şi după invidia ta, cum ai făcut tu din ura ta împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut printre eiSau „lor“, când te voi judeca.

12. Şi vei cunoaşte* că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile tale pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, zicând: «Au ajuns pustii, ne sunt daţi spre mâncare!»

13. Şi v-aţi înălţat împotriva Mea cu gura* voastră şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea; şi Eu am auzit!»

14. Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Când* tot pământul se va bucura, pe tine te voi face un pustiu.

15. Cum te-ai bucurat* de moştenirea casei lui Israel, pentru că a fost pustiită, aşa-ţi voi face: vei ajunge* un pustiu, munte al Seirului, şi tot Edomul, da, tot; şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul»“.