1. ✸ „Iar tu, înalţă o plângere* pentru căpeteniile lui Israel

2. şi spune: Ce a fost mama ta? O leoaică. Şedea culcată printre lei, şi-a crescut puii în mijlocul leilor tineri.

3. Şi a crescut pe unul din puii ei. El s-a făcut leu* tânăr şi s-a deprins să apuce prada; a mâncat oameni.

4. Şi naţiunile au auzit despre el; a fost prins în groapa lor şi l-au adus cu verigi de nas în ţara Egiptului*.

5. Şi când a văzut ea că a aşteptat şi speranţa ei s-a dus, a luat pe un altul* dintre puii ei şi l-a făcut leu tânăr.

6. Şi el se suia* şi cobora cu leii; s-a făcut leu tânăr şi s-a deprins să apuce prada; a mâncat oameni.

7. Şi le-a cunoscutSau „le-a dărâmat“ palateleSau „văduvele“ şi le-a pustiit cetăţile; şi ţara a fost pustiită, şi toată plinătatea ei, de sunetul răcnetului său.

8. Atunci naţiunile* s-au înşiruit împotriva lui din provinciile din jur; şi au întins plasa lor peste el: el a fost prins în groapa lor.

9. Şi l-au pus în cuşcă, cu verigi de nas, şi l-au adus* la împăratul Babilonului; l-au adus într-un loc întărit, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii* lui Israel.

10. ✡ Mama ta* era ca o viţă asemenea ţieSau „în sângele tău“, „în odihna ta“, plantată lângă ape; era roditoare* şi plină de ramuri, datorită mulţimii apelor.

11. Şi avea nuiele tariSau „nuiele ale puterii“, pentru sceptrele celor care stăpânesc. Şi tulpina ei se înălţa* printre crengile groaseSau „printre crengile stufoase“; sau „printre nori“ şi se vedea prin înălţimea ei, cu mulţimea ramurilor ei.

12. Dar a fost smulsă cu furie, a fost aruncată la pământ; şi vântul* de răsărit i-a uscat rodul, nuielele ei tari s-au rupt şi s-au uscat; le-a mistuit focul.

13. Şi acum este plantată în pustiu, într-un pământ sec şi însetat.

14. Şi a ieşit foc* dintr-o nuia a ramurilor ei, i-a mistuit rodul; încât ea nu are nici o nuia tare ca să fie sceptru pentru stăpânire“.

Aceasta este o plângere şi va fi cântare de jaleÎnsoţită de bătăi în piept sau de instrumente*.