1. ✸ Şi în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine,

2. zicând: „Fiu al omului, scrie-ţi numele zilei, al zilei acesteia: chiar în ziua* aceasta împăratul Babilonului se apropie de Ierusalim.

3. Şi propune o parabolă înaintea casei* răzvrătite şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu:

«Pune oala*, pune-o şi toarnă şi apă în ea.

4. Strânge în ea bucăţile ei, toate bucăţile bune, coapsa şi umărul; umple-o cu oase alese,

5. ia din cele mai alese ale turmei şi pune şi o grămadă de lemne sub ea, pentru oaseSau „şi pune şi oasele într-o grămadă pe fundul ei“. Fă-o să clocotească şi oasele din ea să fiarbă în ea».

6. ✡ De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Vai de cetatea sângeroasă*, de oala a cărei ruginăSau „murdărie“ este în ea şi a cărei rugină nu se dezlipeşte de ea! Scoateţi din ea bucată cu bucată; să nu cadă* nici un sorţAşa încât unii să fie cruţaţi pe ea.

7. Pentru că sângele ei este în mijlocul ei: l-a pus pe stânca golaşă, nu l-a vărsat* pe pământ ca să-l acopere cu ţărână.

8. Ca să se stârnească furia, să se facă răzbunare*, am pus sângele ei pe stânca golaşă, ca să nu fie acoperit».

9. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: «Vai* de cetatea sângeroasă! Îi voi mări şi rugul.

10. Îngrămădeşte lemnele, aprinde focul, fierbe bine carnea, şi săreaz-o bineSau „fă fiertura deasă“ şi să ardă oasele.

11. Apoi pune-o goală pe cărbunii ei, ca să se înfierbânte, şi arama ei să ardă, ca să i se topească* necurăţia din ea, ca să i se ducă rugina.

12. Ea s-a trudit muncind, totuşi rugina ei mare nu iese din ea; rugina ei nu iese cu focSau „rugina ei rezistă la foc“.

13. În necurăţia ta este destrăbălare; pentru că Eu te-am curăţit şi tu nu eşti curată. Nu te vei mai curăţi de necurăţia ta, până nu-Mi voi potoliLit. „îmi voi odihni“* furia asupra ta.

14. Eu*, Domnul, am vorbit: «Va fi şi Eu o voi face; nu Mă voi întoarce, nici nu voi cruţa*, nici nu-Mi va părea rău. Vei fi judecată după căile tale şi după faptele tale»“, zice Domnul Dumnezeu.

15. Şi cuvântul Domnului a fost către mine,

16. zicând: „Fiu al omului, iată, cu o lovitură voi lua de la tine plăcerea ochilor tăi. Totuşi să nu jeleşti şi să nu plângi şi să nu-ţi curgă lacrimile.

17. Suspină în tăcere, nu face plângere* pentru morţi; leagă-ţi podoaba* pe tine şi pune-ţi sandalele* în picioare şi nu-ţi acoperi* barba şi nu mânca* pâineaPâinea pe care o frângeau pentru a arăta că participă la tristeţea casei oamenilor“.

18. Şi am vorbit poporului dimineaţa, şi soţia mea a murit seara. Şi dimineaţa am făcut cum mi se poruncise.

19. Şi poporul mi-a zis: „Nu ne vei spune* ce sunt pentru noi aceste lucruri pe care le faci?“

20. Şi le-am zis: „Cuvântul Domnului a fost către mine,

21. zicând: Spune casei lui Israel: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, voi profana* locaşul Meu cel sfânt, mândria puterii voastre, plăcerea* ochilor voştri şi dorinţa sufletului vostru! Şi fiii* voştri şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat în urmă, vor cădea prin sabie».

22. Şi veţi face cum am făcut eu: nu vă veţi acoperi* barba, nici nu veţi mânca pâinea oamenilor.

23. Şi podoabele voastre vor fi pe capetele voastre şi sandalele voastre în picioarele voastre. Nu veţi jeli*, nici nu veţi plânge, ci vă veţi sfârşi* în nelegiuirile voastre şi veţi geme unul faţă de altul.

24. «Astfel Ezechiel* vă va fi un semnSau „o minune“: după toate câte a făcut el, veţi face şi voi. Când se vor împlini* aceste lucruri, veţi cunoaşte* că Eu sunt Domnul Dumnezeu».

25. «Şi tu, fiu al omului, în ziua când voi lua de la ei putereaSau „încrederea“* lor, bucuria gloriei lor, plăcerea ochilor lor şi spre ce îşi înalţă ei sufletul, pe fiii lor şi pe fiicele lor,

26. în ziua aceea cel care va scăpa* va veni la tine, ca să te facă să auzi aceasta cu urechile tale.

27. În ziua* aceea gura ta se va deschide către cel care a scăpat şi vei vorbi şi nu vei mai fi mut; astfel vei fi un semn* pentru ei, şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul»“.