1. Şi toată adunarea şi-a ridicat glasul şi a strigat; şi poporul a plâns* în noaptea aceea.

2. Şi toţi* fiii lui Israel au murmurat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De am fi murit în ţara Egiptului! Sau de am fi murit* în acest pustiu!

3. Şi pentru ce ne-a adus Domnul în ţara aceasta, ca să cădem prin sabie*, ca soţiile noastre şi copilaşii* noştri să fie de pradă? N-ar fi mai bine pentru noi să ne întoarcem în Egipt?“

4. Şi au zis unul către altul: „Să punem o căpetenie* şi să ne întoarcem* în Egipt“.

5. Atunci Moise şi Aaron au căzut cu faţa* la pământ înaintea întregii mulţimi a adunării fiilor lui Israel.

6. Şi Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră ţara, şi-au sfâşiat hainele.

7. Şi au vorbit către toată adunarea fiilor lui Israel, zicând: „Ţara* pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm este o ţară foarte, foarte bună.

8. Dacă Domnul va avea plăcere* de noi, ne va aduce în ţara aceasta şi ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere*.

9. Numai nu vă răzvrătiţi* împotriva Domnului şi nu vă temeţi* de poporul ţării, pentru că ei vor fi* hrana noastră; ocrotireaLit. „umbra“ lor s-a depărtat de la ei şi Domnul* este cu noi; nu vă temeţi de ei“.

10. Şi toată adunarea a vorbit să-i ucidă cu pietre*. Şi gloria* Domnului s-a arătat în cortul întâlnirii tuturor fiilor lui Israel.

11. Şi Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va dispreţui* poporul acesta? Şi până când nu vor crede* ei în Mine, după toate semnele pe care le-am făcut între ei?

12. Îi voi lovi cu ciumă* şi-i voi nimiciSau „îi voi dezmoşteni“, iar pe tine* te voi face o naţiune mai mare şi mai tare decât ei“.

13. Şi Moise* a zis Domnului: „Dar egiptenii vor auzi, pentru că prin puterea Ta ai scos* pe poporul acesta din mijlocul lor.

14. Şi vor spune locuitorilor acestei ţări, care au auzit* că Tu, Doamne, eşti în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne, eşti văzut* faţă către faţă şi că norul* Tău stă deasupra lor şi că Tu mergi înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc.

15. Şi acum, dacă vei omorî pe poporul acesta ca pe un singur om, atunci naţiunile* care au auzit de faima Ta vor vorbi, zicând:

16. «Pentru că Domnul n-a putut* să aducă pe poporul acesta în ţara pe care le-o jurase, de aceea i-a omorât în pustiu».

17. Şi acum, Te rog, să fie înălţată puterea Domnului, după cum ai vorbit Tu, zicând:

18. «Domnul este încet* la mânie şi bogat în îndurareSau „bunătate“*, Cel care iartă nelegiuirea şi răzvrătirea şi care nu socoteşte nevinovat pe cel vinovat, care cercetează* nelegiuirea părinţilor în copii până la a treia şi a patra generaţie».

19. Iartă*, Te rog, nelegiuirea poporului acestuia, după mărimea* îndurăriiSau „bunătăţii“ Tale şi după cum ai iertat pe poporul acesta, din Egipt şi până acum“.

20. Şi Domnul a zis: „Am iertat*, după* cuvântul tău.

21. Dar cu adevărat viu* sunt Eu, tot pământul se va umple* de gloria Domnului.

22. Pentru că toţi* bărbaţii aceia care au văzut gloria Mea şi semnele Mele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu şi care M-au ispitit* de zece* ori până acum şi n-au ascultat de glasul Meu

23. nu vor vedea* nicidecumLit. „de vor vedea ei“ ţara pe care am jurat-o părinţilor lor! Nici unul dintre aceia care M-au dispreţuit n-o vor vedea.

24. Dar pe robul Meu Caleb*, fiindcă a fost alt duh cu el şi M-a urmat pe deplin*, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus; şi sămânţa lui o va stăpâni.

25. Şi amaleciţii* şi canaaniţii locuiesc în vale. Mâine întoarceţi-vă şi plecaţi* în pustiu, pe calea spre Marea Roşie“.

26. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, zicând:

27. „Până când* să rabd Eu această adunare rea, care murmură împotriva Mea? Am auzit murmurele* fiilor lui Israel cu care murmură împotriva Mea.

28. Spune-le: «Viu sunt Eu», zice Domnul, «că vă voi face cum* aţi vorbit în auzul Meu!

29. Trupurile voastre moarte vor cădea* în pustiul acesta. Şi toţi aceia care au fost număraţi dintre voi, după numărul* vostru întreg, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care aţi murmurat împotriva Mea,

30. nu veţi intra în ţara pentru care Mi-am ridicat mâna că vă voi face să locuiţi în ea, în afară* de Caleb, fiul lui Iefune, şi de Iosua, fiul lui Nun.

31. Dar pe pruncii voştri, despre care aţi zis* că vor fi pradă, îi voi face să intre; şi ei vor cunoaşte ţara pe care aţi dispreţuit-o* voi.

32. Iar cât despre voi, trupurile* voastre moarte vor cădea în acest pustiu.

33. Şi fiii voştri vor fi rătăcitoriSau „vor fi păstori nomazi“* în pustiu patruzeci* de ani şi vor purta* povara curviilor voastre, până când trupurile voastre moarte se vor pierde în pustiu.

34. După numărul zilelor în care aţi cercetat ţara, patruzeci de zile*, pentru fiecare zi câte un an, vă veţi purta nelegiuirile, patruzeci de ani*, şi veţi cunoaşte înstrăinarea Mea de voi.

35. Eu*, Domnul, am vorbit; voi face aceasta la toată adunarea aceasta rea*, care s-a strâns împreună împotriva Mea! Se vor pierde* în pustiul acesta şi vor muri în el»“.

36. Şi bărbaţii* pe care-i trimisese Moise să cerceteze ţara şi care s-au întors şi au făcut pe toată adunarea să murmure împotriva lui, aducând un raport rău despre ţară:

37. bărbaţii aceia care au adus un raport rău despre ţară au murit* de plagă înaintea Domnului.

38. Dar Iosua*, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas vii dintre bărbaţii care merseseră să cerceteze ţara.

39. Şi Moise a spus aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel; şi poporul s-a jelit* foarte mult.

40. Şi s-au sculat de dimineaţă şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne*, şi ne vom sui la locul pe care l-a promis Domnul, pentru că am păcătuit“.

41. Şi Moise a zis: „Pentru ce călcaţi iarăşiLit. „acum“ porunca* Domnului? Aceasta nu vă va reuşi.

42. Nu vă suiţi*, pentru că Domnul nu este în mijlocul vostru, ca să nu fiţi bătuţi dinaintea vrăjmaşilor voştri.

43. Pentru că amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea prin sabie; pentru că odată ce v-aţi abătut* de la a-L urma pe Domnul, Domnul nu va fi cu voi“.

44. Şi ei s-au semeţit* să se suie pe vârful muntelui, dar chivotul legământului Domnului şi Moise nu s-au mişcat din mijlocul taberei.

45. Şi* amaleciţii şi canaaniţii care locuiau pe muntele acela au coborât şi i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma*.