1. Şi Domnul a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, în luna întâi* a anului al doilea*, după ieşirea lor din ţara Egiptului, zicând:

2. „Fiii lui Israel să ţină şi Paştele* la timpul hotărât.

3. Să îl ţineţi în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, între cele două seri, la timpul hotărât; să îl ţineţi potrivit cu toate rânduielile lui şi potrivit cu toate hotărârile lui“.

4. Şi Moise a vorbit fiilor lui Israel să ţină Paştele.

5. Şi au ţinut* Paştele în luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, între cele două seri, în pustiul Sinai; după toate câte poruncise Domnul lui Moise, aşa au făcut fiii lui Israel.

6. Şi au fost nişte bărbaţi care erau necuraţi* din cauza trupului mort al unui om şi nu puteau ţine Paştele în ziua aceea; şi au venit* în ziua aceea înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.

7. Şi bărbaţii aceştia i-au zis: „Noi suntem necuraţi din cauza trupului mort al unui om: pentru ce să fim opriţi şi să nu aducem darul Domnului la timpul hotărât pentru fiii lui Israel?“

8. Şi Moise le-a zis: „Staţi* aici, şi voi auzi ce porunceşte Domnul pentru voi“.

9. Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând:

10. „Vorbeşte fiilor lui Israel, zicând: «Dacă cineva dintre voi sau din generaţiile voastre va fi necurat printr-un trup mort sau va fi în călătorie, departe, totuşi să ţină Paştele Domnului.

11. Să îl ţină în luna a doua*, în ziua a paisprezecea, între cele două seri; să îl mănânce cu azime* şi cu ierburi amare.

12. Să nu lase nimic din* el până dimineaţă şi să nu frângă nici un os* din el; să îl ţină după toate* rânduielile Paştelui.

13. Dar bărbatul care va fi curat şi nu va fi în călătorie şi va pregeta să ţină Paştele, sufletul acela va fi nimicit* din poporul său, pentru că n-a adus* darul Domnului la timpul hotărât; bărbatul acela îşi va purta* păcatul.

14. Şi dacă vreun străin* va locui temporar printre voi şi va voi să ţină Paştele Domnului, să îl ţină potrivit cu rânduielile Paştelui şi potrivit cu hotărârile lui. Să fie o singură* rânduială pentru voi, atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş»“.

15. Şi, în ziua* în care a fost ridicat cortul, norul* a acoperit locaşul cortului mărturiei; şi era seara ca* o înfăţişare de foc deasupra cortului, până dimineaţa.

16. Aşa a fost neîncetat: norul îl acoperea şi noaptea avea o înfăţişare de foc.

17. Şi, când se ridica* norul de pe cort, atunci porneau fiii lui Israel; şi, în locul unde stăteaLit. „locuia“ norul, acolo aşezau fiii lui Israel tabăra.

18. După porunca Domnului porneau fiii lui Israel şi după porunca Domnului rămâneau în tabără; în toate zilele cât* stătea norul deasupra cortului, ei erau în tabără.

19. Şi dacă norul rămânea multe zile deasupra cortului, atunci fiii lui Israel păzeau* cele de păzit ale Domnului şi nu porneau.

20. Şi dacă se întâmpla că norul era puţine zile deasupra cortului, după* porunca Domnului aşezau tabăra şi după porunca Domnului porneau.

21. Şi era aşa: dacă norul era de seara până dimineaţa şi dimineaţa norul se ridica, atunci porneau; sau dacă după o zi şi o noapte norul se ridicaSau „fie zi sau noapte, când norul se ridica“, porneau;

22. sau dacă norul rămânea deasupra cortului două zile sau o lună sau multe zileSau „un an“, locuind peste el, fiii lui Israel rămâneau în tabără şi nu porneau; dar, când se ridica*, porneau.

23. După porunca Domnului aşezau tabăra şi după* porunca Domnului porneau; păzeau cele de păzit ale Domnului după porunca Domnului prin Moise.