1. Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului această cântare* şi au vorbit, zicând:

„Voi cânta Domnului, pentru că este foarte înălţat.

A aruncat* în mare pe cal şi pe călăreţul lui.

2. DomnulEbr. „Yah“ este tăria mea* şi cântarea* mea. Şi El a fost salvarea mea.

Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi lăudaSau „Îl voi face locuinţă“;

Dumnezeul tatălui meu, şi-L voi înălţa*.

3. Domnul este un războinic*; Numele* Său este Domnul.

4. Carele lui Faraon şi oştirea lui, le-a aruncat în mare;

şi căpeteniile* lui alese s-au afundat în Marea Roşie.

5. Adâncurile* i-au acoperit, au coborât* în adâncimi ca o piatră.

6. Dreapta* Ta, Doamne, este glorioasă în putere;

dreapta Ta, Doamne, a sfărâmat în bucăţi pe vrăjmaş.

7. Şi în mărimea măreţiei* Tale ai zdrobit* pe cei care s-au ridicat împotriva Ta.

Ai trimis* mânia Ta: i-a mistuit* ca pe o mirişte.

8. Şi, la suflarea* nărilor Tale, apele s-au îngrămădit;

şuvoaiele s-au ridicat ca un zid*;

adâncurile s-au închegat în inima mării.

9. Vrăjmaşul* zicea: «Voi urmări, voi ajunge,

voi împărţi* prada, mi se va sătura sufletul de ei.

Îmi voi trage sabia, mâna mea îi va nimici».

10. Tu ai suflat* cu suflarea Ta; i-a acoperit* marea.

S-au scufundat ca plumbul în apele măreţe.

11. Cine este* ca Tine, Doamne, între dumnezei?

Cine este ca Tine, măreţ* în sfinţenie,

înfricoşător în laude, înfăptuind* minuni?

12. Ţi-ai întins dreapta, pământul i-a înghiţit.

13. Prin îndurarea Ta, ai condus* poporul pe care l-ai răscumpărat*;

l-ai călăuzit prin puterea Ta spre* locuinţa sfinţeniei Tale.

14. Popoarele* au auzit, au tremurat;

i-a cuprins groaza* pe locuitorii Filistiei.

15. Atunci căpeteniile* Edomului s-au îngrozit;

tremurul a cuprins pe puternicii* Moabului;

toţi locuitorii* Canaanului sunt topiţi.

16. Frica* şi groaza au căzut peste ei.

De măreţia braţului Tău au încremenit ca piatra*,

până a trecut poporul* Tău, Doamne,

până a trecut poporul pe care Ţi l-ai cumpărat*.

17. Tu îi vei duce* şi îi vei sădi pe muntele* moştenirii Tale,

la loculLit. „locul rânduit“ pe care l-ai făcut locuinţa Ta, Doamne,

locaşul* sfânt, Doamne, pe care mâinile Tale l-au întemeiat.

18. Domnul* va împărăţi pentru totdeauna şi în veci!

19. Deoarece caii* lui Faraon, cu carele lui şi cu călăreţii lui, au intrat în mare şi Domnul a adus înapoi* apele mării peste ei; şi fiii lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării“.

20. Şi MariaEbr. „Miriam“*, profetesa*, sora lui Aaron, a luat tamburina în mâna ei şi toate femeile* au ieşit după ea cu tamburine* şi cu jocuri*.

21. Şi Maria le răspundea:

„Cântaţi Domnului, pentru că este foarte înălţat;

a aruncat în mare pe cal şi pe călăreţul lui“.

22. Şi Moise* a pornit pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit în pustiul Şur*. Şi trei zile au umblat prin pustiu şi n-au găsit apă*.

23. Şi au venit la Mara* şi n-au putut să bea apele din Mara, pentru că erau amare*; de aceea i s-a pus numele MaraAmărăciune.

24. Şi poporul murmura* împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“

25. Şi el a strigat* către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn* şi el l-a aruncat* în ape şi apele s-au făcut* dulci. Acolo i-a dat o rânduială* şi o judecată; şi acolo i-a încercat*.

26. Şi a zis: „Dacă vei asculta* cu tot dinadinsul de cuvântul Domnului Dumnezeului tău şi vei face ce este drept în ochii Lui şi-ţi vei pleca urechea la poruncile Lui şi vei păzi toate rânduielile Lui, nu voi pune peste tine nici una din plăgileLit. „bolile“* pe care le-am pus peste Egipt; pentru că Eu sunt Domnul care te vindecă*“.

27. Şi au venit la Elim*; şi acolo erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci* de palmieri*; şi au aşezat tabăra acolo, lângă ape.