1. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:

2. „Sfinţeşte* pentru Mine pe orice întâi-născut, pe oricine deschide pântecele între fiii lui Israel, din om şi din animal: este al Meu“.

3. Şi Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă* aminte de ziua aceasta, în care aţi ieşit din Egipt, din casa robilor; pentru că Domnul v-a scos* cu mână tare din acest loc. Şi să nu se mănânce* nimic cu aluat.

4. Voi ieşiţi* astăzi, în luna AbibLuna când se coc spicele.

5. Şi va fi aşa: când te va aduce* Domnul în ţara canaaniţilor şi a hetiţilor şi a amoriţilor şi a heviţilor şi a iebusiţilor, pe care a jurat* părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară în care curge lapte şi miere, vei împlini* această slujbă în luna aceasta.

6. Şapte* zile să mănânci azime; şi în ziua a şaptea este sărbătoare pentru Domnul.

7. În cele şapte zile să se mănânce azime; şi să nu se vadă* la tine pâine cu aluat şi să nu se vadă la tine aluat în toate hotarele tale.

8. Şi să istoriseşti* fiului tău în ziua aceea, zicând: «Este pentru ceea ce mi-a făcut Domnul când am ieşit din Egipt».

9. Şi aceasta să ţi fie ca semn* pe mâna ta şi ca o amintire între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta; pentru că Domnul te-a scos din Egipt cu mână tareLit. „cu puterea mâinii“.

10. Şi să ţii* această rânduială la timpul ei, din an în anLit. „din zile în zile“.

11. Şi va fi aşa: când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum ţi-a jurat* ţie şi părinţilor tăi, şi ţi-o va da,

12. vei consacra* pentru Dumnezeu tot ce deschide pântecele şi orice întâi-născut care vine din animalele tale; cei de parte bărbătească vor fi ai Domnului.

13. Şi pe orice întâi-născut* al măgăriţei îl vei răscumpăra cu un miel; şi, dacă nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Şi pe orice întâi-născut din om dintre fiii tăi îl vei răscumpăra*.

14. Şi va fi aşa: când te va întreba fiul* tău în viitorLit. „mâine“, zicând: «Ce este aceasta?», atunci îi vei zice: «Domnul ne-a scos cu mână* tare din Egipt, din casa robilor.

15. Şi a fost aşa: când Faraon s-a încăpăţânatLit. „şi-a înţepenit grumazul (sau inima)“ să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a omorât* pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la întâiul-născut al oamenilor până la întâiul-născut al animalelor: de aceea jertfesc eu Domnului tot ce deschide pântecele, parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi-născut al fiilor mei.

16. Şi să-ţi fie ca semn* pe mâna ta şi ca fruntare între ochii tăi, pentru că Domnul ne-a scos cu mână tare din Egipt»“.

17. Şi a fost aşa: după ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu i-a dus pe drumul ţării filistenilor, deşi acela era aproape. Pentru că Dumnezeu a zis: „Ca nu cumva poporul, văzând lupta, să regrete* şi să se întoarcă* în Egipt“.

18. Şi Dumnezeu a făcut pe popor să ocolească* pe drumul pustiului Mării Roşii. Şi fiii lui Israel au ieşit rânduiţi de bătaieSau „în rânduri de câte cinci“* din ţara Egiptului.

19. Şi Moise a luat cu sine oasele lui Iosif, pentru că pusese pe fiii lui Israel să jure cu jurământ, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreşit; atunci să-mi luaţi* oasele cu voi de aici“.

20. Şi au plecat* din Sucot şi au aşezat tabăra în Etam, la margineaSau „capătul“ pustiului.

21. Şi Domnul mergea înaintea feţei lor, ziua într-un stâlp de nor*, ca să le arate calea, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să le dea lumină, ca să meargă zi şi noapte.

22. Stâlpul de nor nu se depărta ziua, nici stâlpul de foc noaptea, dinaintea poporului.