1. Cel rău fuge* chiar când nu-l urmăreşte nimeni, dar cei drepţi îndrăznesc ca un leu tânăr.

2. Din pricina fărădelegii unei ţări, capii ei sunt mulţi*, dar printr-un om* priceput în cunoştinţă se prelungeşte statornicia.

3. Un sărac* care-i asupreşte pe cei neajutoraţiSau „săraci“, „slabi“ este un şuvoi de ploaie care lasă fără pâine.

4. Cei care părăsesc legea îi laudă* pe cei răi, dar cei care păzesc legea se luptă* cu ei.

5. Oamenii răi* nu înţeleg judecata, dar cei care-L caută* pe Domnul înţeleg totul.

6. Mai mult preţuieşte* săracul care umblă în integritate, decât cel stricat care umblă strâmb pe două căi, deşi este bogat.

7. Cine păzeşte* legea este un fiu inteligent, dar cine este tovarăş* cu cei destrăbălaţi aduce ruşine tatălui său.

8. Cine îşi înmulţeşte* averea prin camătă şi prin câştig nedrept o adună pentru cel care este milos cu cei săraci.

9. Cine îşi întoarce urechea ca să n-audă legea – chiar* şi rugăciunea lui este o urâciune.

10. Cine face pe cei drepţi să rătăcească pe o cale rea va cădea el însuşi în groapa* sa; dar cei integri* vor moşteni binele.

11. Un om bogat este înţelept în ochii săi, dar săracul care este inteligent îl cercetează.

12. Când înving* cei drepţi este mare glorie, dar când se înalţă* cei răi, oamenii se ascund.

13. Cine îşi acoperă* fărădelegile nu va prospera, dar cine le mărturiseşte* şi le părăseşte va căpăta îndurare.

14. Fericit este omul care se teme* întotdeauna, dar cine îşi împietreşte* inima va cădea în nenorocireSau „în rău“.

15. Ca un leu* care răcneşte şi un urs care caută pradă, aşa este un conducător rău* peste un popor sărac.

16. Conducătorul* lipsit de inteligenţă este şi un mare asupritor; cine urăşte lăcomiaSau „câştigul necinstit“ îşi va lungi zilele.

17. Un om împovărat* de sângele cuivaLit. „unui suflet“ va fugi până la groapă; nimeni să nu-l oprească.

18. Cine umblă în integritate* va fi salvat, dar cine este stricat, umblând pe două* căi, va cădea deodatăSau „odată pentru totdeauna“, sau „pe una din ele“.

19. Cine îşi ară* ogorul se va sătura* cu pâine, dar cine umblă după oameniSau „lucruri“ de nimic se va sătura de sărăcie.

20. Un om credincios* prisoseşte în binecuvântări, dar cine se grăbeşte* să se îmbogăţească nu va rămâne nevinovatSau „nu va fi iertat“.

21. Nu este bine să cauţi* la înfăţişare; chiar pentru o bucată* de pâine, omul va păcătui.

22. Cine are un ochi rău* aleargă* după avereSau „Cine aleargă după avere are un ochi rău“ şi nu ştie că sărăcia va veni peste el.

23. Cel care mustră* pe un om va căpăta după aceea mai multă bunăvoinţă decât cel care linguşeşte* cu limba.

24. Cine jefuieşte* pe tatăl său şi pe mama sa şi zice: „Nu este păcat!“ este tovarăş* cu un nimicitor.

25. Cine se îngâmfăSau „se umflă de mândrie“* în suflet stârneşte ceartă, dar cine se încrede* în Domnul va prosperaLit. „se va îngrăşa“*.

26. Cine se încrede* în propria lui inimă este un nebun, dar cine umblă cu înţelepciune va fi eliberat.

27. Cine dă* săracului nu va duce lipsă, dar cine îşi ascunde ochii va fi copleşit de blesteme.

28. Când se înalţă* cei răi, oamenii se ascund*; dar când pier cei răi, cei drepţi se înmulţesc.