1. ÎnţelepciuneaLit. plural şi-a construit* casa, a cioplit cei şapte stâlpi ai ei;

2. şi-a înjunghiat* jertfaLit. „înjunghierea“, şi-a amestecat* vinul, şi-a pregătit* şi masa.

3. Şi-a trimis* slujnicele; ea strigă* pe vârfurile locurilor înalte ale cetăţii:

4. „Cine* este nepriceput să vină aici!“ Celui fără minte îi zice:

5. „Veniţi, mâncaţi* din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat.

6. Lăsaţi nebunia şi trăiţi; şi mergeţi pe calea inteligenţei!“

7. ✡ Cine corectează pe un batjocoritor îşi dobândeşte ruşine; şi cine mustră pe cel rău îşi dobândeşte o pată.

8. Nu mustra* pe un batjocoritor, ca nu cumva să te urască. Mustră* pe un înţelept, şi te va iubi.

9. Dă unui înţelept, şi el va deveni mai înţelept; învaţă pe un om drept, şi el va spori* în învăţătură.

10. Temerea de Domnul este începutulSau „principiul“* înţelepciunii şi cunoştinţa Celui SfântSau „celor sfinte“ este inteligenţă.

11. Pentru că prin* mine, zilele ţi se vor înmulţi şi ţi se vor adăuga ani de viaţă.

12. Dacă eşti înţelept, pentru tine însuţi eşti înţelept*; şi dacă eşti batjocoritor*, singur vei suferi.

13. ✡ Femeia nebună este gălăgioasă*; ea este proastă şi nu ştie* nimic.

14. Şi se aşază la intrarea casei sale, pe un scaun, în locurile înalte* ale cetăţii,

15. ca să cheme pe trecătorii care merg drept pe căile lor:

16. „Cine* este nepriceput să se abată încoace!“ Şi celui fără minte, ea îi zice:

17. „Dulci sunt apele furate şi pâinea* mâncată pe furişLit. „pâinea tăinuirilor“ este plăcută!“

18. Dar el nu ştie că acolo sunt morţiiSau „umbrele“; că oaspeţii ei sunt în adâncurile* Locuinţei morţilor.