1. Proverbele* lui Solomon, fiul* lui David, împărat al lui Israel,

2. pentru a cunoaşte înţelepciunea* şi îndrumareaSau „instrucţia“, „corectarea“, „atenţionarea“, „disciplinarea“ (şi în celelalte locuri), pentru a deosebi* cuvintele priceperiiSau „înţelegerii“ (şi în celelalte locuri),

3. pentru a primi* îndrumare în prevedere, dreptate*, judecată şi nepărtinire;

4. ca să dea chibzuinţă celor simpliCelor care pot fi uşor ademeniţi şi se pot rătăci*, cunoştinţă şi discernământ celui tânăr;

5. cine este înţelept va auzi şi va spori* în învăţătură şi cel inteligentCel care poate înţelege mai uşor* va primi sfaturi înţelepte;

6. ca să înţeleagă un proverb şi o pildăAlegorie, cuvintele înţelepţilor şi tainele* lor.

7. ✡ Vezi nota Ps. 1.4Temerea* de Domnul este începutul cunoştinţei; nebunii dispreţuiesc înţelepciunea şi îndrumarea.

8. ✡ Ascultă*, fiul meu, îndrumarea tatălui tău şi nu părăsi* învăţăturaLit. „legea“; ebr. „tora“ mamei tale.

9. Pentru că ele vor fi o cunună* de har pentru capul tău şi lănţişoare în jurul gâtului* tău.

10. ✡ Fiul meu, dacă nişte păcătoşi te vor ademeni, nu te învoi*.

11. Dacă vor zice: „Vino cu noi, să pândim sânge, să întindem* curse fără temei celui nevinovat;

12. să-i înghiţim* de vii, ca Locuinţa morţilor; şi întregi, ca pe cei care se coboară* în groapă:

13. vom găsi tot felul de averi scumpe, ne vom umple casele cu pradă;

14. aruncă sorţul tău printre noi: vom avea toţi o pungă“,

15. fiul meu, să nu porneşti la drum* cu ei, fereşte-ţi piciorul* de cărarea lor;

16. pentru că picioarele* lor aleargă spre rău şi se grăbesc să verse sânge.

17. Pentru că în zadar se întinde laţul înaintea ochilor tuturor celor înaripateLit. „stăpânilor aripilor“.

18. Şi aceştia îşi pândesc* sângele lor înşişi, întind cursă pentru sufletele lor.

19. Aşa sunt cărările oricui este lacom de câştig*: el ia viaţa stăpânilor lui.

20. ✡ ÎnţelepciuneaLit. plural* strigă afară, îşi înalţă glasul în locuri largi;

21. cheamă la capătul străzilor zgomotoase, la intrările porţilor, îşi rosteşte cuvintele în cetate:

22. „Până când, nepricepuţilor, veţi iubi nepriceperea şi până când batjocoritorii* îşi vor găsi plăcerea în batjocura lor şi nebunii vor urî cunoştinţa?

23. Întoarceţi-vă la mustrarea mea! Iată, voi revărsa* duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele.

24. ✡ Deoarece eu am chemat* şi voi aţi refuzat* să auziţi, mi-am întins* mâna şi nimeni n-a luat seama,

25. ci aţi respins* orice sfat al meu şi n-aţi vrut* nici o mustrare a mea,

26. voi râde* şi eu în nenorocirea* voastră, îmi voi bate joc, când vă va cuprinde* frica.

27. Când vă va cuprinde frica deodată, ca o furtună, şi nenorocirea voastră va veni ca o vijelie, când necaz şi strâmtorare vor veni peste voi,

28. atunci mă vor chema*, dar nu voi răspunde; mă vor căuta îndatăSau „stăruitor“*, dar nu mă vor găsi,

29. pentru că au urât* cunoştinţa şi n-au ales* temerea de Domnul,

30. n-au vrut* nici un sfat al meu, au dispreţuit orice mustrare a mea,

31. deci vor mânca* din rodul căii lor şi se vor sătura cu sfaturile lor.

32. Pentru că rătăcirea* celor simpli îi va ucide şi bunăstarea nebunilor îi va nimici,

33. dar oricine* mă ascultă va locui în siguranţă şi va fi liniştit*, fără frică de rău“.