1. Fiul meu, păzeşte* cuvintele mele şi păstrează cu tine poruncile mele!

2. Păzeşte* poruncile mele şi trăieşte; şi învăţătura mea, ca lumina* ochiului tău.

3. Leagă-le* la degetele tale, scrie-le* pe tăbliţa inimii tale!

4. Spune înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!“ Şi numeşte inteligenţa ruda ta,

5. ca ele să te ferească* de femeia străină, de străina care linguşeşte prin cuvintele ei.

6. ✡ Pentru că la fereastra* casei mele am privit printre* zăbrelele mele

7. şi am zărit printre cei neîncercaţiSau „simpli“, am observat printre fii un tânăr fără* minteFără înţelegere; lit. „fără inimă“ (şi în celelalte locuri),

8. trecând pe strada apropiată de colţul* ei şi mergea pe cale spre casa* ei,

9. în amurg*, în seara zilei, în întunecimea nopţii şi în întuneric.

10. Şi, iată, l-a întâmpinat o femeie având înfăţişarea* unei curve şi inima şireată.

11. Era gălăgioasă* şi fără astâmpăr; picioarele nu-i stăteau* acasă:

12. când afară*, când în pieţe; şi pândea* la orice colţ.

13. Şi l-a apucat şi l-a sărutat şi cu faţă* neruşinatăLit. „şi-a întărit faţa şi“ i-a zis:

14. „Am jertfe de pace cu mine; astăzi* mi-am împlinit promisiunile.

15. De aceea am ieşit să te întâlnesc, să-ţi caut stăruitorSau „devreme“ faţa şi te-am găsit!

16. Mi-am împodobit patul cu cuverturi* tapisate, de in* colorat, din Egipt;

17. mi-am stropit aşternutul cu mir*, aloe şi scorţişoară.

18. Vino să ne îmbătăm de iubireSau la plural până dimineaţa, să ne desfătăm cu dezmierdări.

19. Pentru că soţul nu este acasă; a plecat într-o călătorie lungă,

20. a luat punga de bani* cu el, va veni acasă în ziua de lună plină“.

21. Cu ispitirea ei multă, ea l-a ademenit; cu linguşirea* buzelor ei, l-a convins.

22. El a mers deodată după ea, cum merge un bou la înjunghiere şi ca un cerb care aleargă spre cursăSau „ca butucii pentru corectarea nebunului“; sau „ca un nebun la corectare în butuci“,

23. până când o săgeată îi străpunge ficatul: cum se grăbeşte o pasăre* spre laţ şi nu ştie că îşi pierde viaţa.

24. ✡ Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă* şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.

25. Să nu ţi se abată* inima pe căile ei, să nu rătăceşti pe cărările ei.

26. Pentru că ea a doborât pe mulţi, rănindu-i, şi toţi cei ucişi* de ea au fost puterniciSau „sunt mulţi“.

27. Casa* ei este caleaLit. „sunt căile“ spre Locuinţa morţilor, coborând la cămările morţii.