1. „Plecaţi-vă urechea, cerurilor*, şi voi vorbi!

Şi ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

2. Învăţătura mea să picure* ca ploaia,

cuvântul gurii mele să cadă ca roua,

ca ploaia* măruntă peste verdeaţa proaspătă

şi ca ploaia îmbelşugată peste iarbă.

3. Pentru că voi vesti Numele* Domnului;

daţi glorieLit. „măreţie“* Dumnezeului nostru.

4. El este Stânca*, lucrarea* Sa este desăvârşită,

pentru că toate căile* Lui sunt drepteSau „judecată“.

El este un Dumnezeu al credincioşiei* şi în El nu este înşelăciune*,

El este drept şi adevărat.

5. Ei s-au stricat* faţă de El:

prihana lor nu este cea a fiilor Lui,

sunt o generaţie sucită* şi stricată.

6. Aşa răsplătiţi* voi Domnului,

popor nechibzuit* şi neînţelept?

Nu este El Tatăl* tău care te-a cumpărat*?

Nu te-a făcut* El şi te-a întemeiat?

7. Adu-ţi aminte de zilele de demult,

socoteşte anii din generaţie în generaţie.

Întreabă* pe tatăl tău, şi-ţi va arăta,

pe bătrânii tăi, şi-ţi vor spune.

8. Când Cel Preaînalt împărţea* naţiunilor moştenirea lor,

când despărţea* pe fiii oamenilorSau „pe fiii lui Adam“,

a aşezat hotarele popoarelor

după numărul fiilor lui Israel.

9. Pentru că partea Domnului este poporul Său,

Iacov este sorţul* moştenirii Sale.

10. El l-a găsit într-o ţară pustie*

şi în pustiul urletelor unei singurătăţi,

El l-a înconjuratSau „l-a condus“, l-a îngrijit,

l-a păzit ca lumina* ochiului Său.

11. Cum îşi scutură vulturul* cuibul,

pluteşte peste puii săi,

îşi întinde aripile,

îi ia, îi poartă pe aripile lui tari:

12. aşa l-a condus Domnul singur*

şi n-a fost nici un dumnezeu* străin cu El.

13. L-a făcut să călărească* pe înălţimile pământului

şi a mâncat rodul câmpului;

şi l-a făcut să sugă* miere din stâncă

şi untdelemn* din stânca de cremene,

14. unt de la vaci şi lapte de la oi,

cu grăsimea mieilor

şi a berbecilor născuţi în Basan şi a ţapilor,

cu grâu grasLit. „cu grăsimea rărunchilor grâului“*;

şi ai băut vin curat, sângele* strugurelui.

15. Şi IeşurunCel drept, nume referitor la Israel* s-a îngrăşat* şi a azvârlit* din picior.

Te-ai îngrăşat,

te-ai îngroşat,

te-ai acoperit cu grăsime!

Atunci L-a părăsit* pe DumnezeulEbr. „Eloah“ care l-a făcut*

şi a dispreţuit Stânca* mântuirii sale.

16. L-au întărâtat* la gelozie cu dumnezei străini,

L-au provocat la mânie* cu urâciuni.

17. Au jertfit* demonilor care nu sunt dumnezei,

unor dumnezei* pe care nu i-au cunoscut,

unora noi*, de curând veniţi,

de care părinţii voştri nu s-au temut.

18. De Stânca* cea care te-a născut ai uitat

şi nu ţi-ai adus aminte* de Dumnezeul care ţi-a dat naştere.

19. Şi Domnul a văzut* şi i-a dispreţuit,

din cauza întărâtării* fiilor Săi şi a fiicelor Sale.

20. Şi a zis: «Îmi voi ascunde* faţa de ei,

voi vedea care le va fi sfârşitul;

pentru că ei sunt o generaţie stricată,

fii în care nu este credincioşie*.

21. M-au întărâtat* la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu

şi M-au mâniat* cu deşertăciunile lor;

şi-i voi întărâta* la gelozie prin ceea ce nu este popor

şi-i voi mânia printr-o naţiune nebună.

22. Pentru că în mânia Mea s-a aprins un foc*

şi va arde până la cea mai adâncă Locuinţă a morţilor

şi va mistui pământul* şi venitul lui

şi va aprinde temeliile munţilor.

23. Voi îngrămădi* rele asupra lor,

Îmi voi consuma săgeţile* împotriva lor.

24. Vor fi topiţi de foame* şi roşi de arsuri mistuitoare

şi de molimă* amară;

şi voi trimite dintele* fiarelor asupra lor,

otrava* târâtoarelor din ţărână.

25. Afară* îi va răpi sabia şi în cămăruţe spaima,

pe flăcău* şi pe fecioară,

pe sugar şi pe omul cu perii albi».

26. Am zis: «Îi voi risipi,

le voi şterge* amintirea dintre oameni,

27. dacă nu M-aş teme de sfidarea vrăjmaşului,

ca nu cumva potrivnicii lor să înţeleagă greşit

şi să zică*: «Mâna noastră este înălţată, şi nu Domnul a făcut toate acestea!»

28. Pentru că ei sunt o naţiune care şi-a pierdut sfatul*

şi nu este pricepere* în ei.

29. Dacă ei ar fi fost înţelepţi* ca să înţeleagă aceasta,

ar fi cugetat* la sfârşitul lor de la urmă.

30. Cum ar urmări unul* o mie

şi doi ar fugări zece mii,

dacă nu i-ar fi vândut Stânca* lor

şi nu i-ar fi predat Domnul!

31. Pentru că stânca* lor nu este ca Stânca noastră;

chiar vrăjmaşii noştri sunt judecători*.

32. Pentru că viţa* lor este din viţa Sodomei

şi din câmpiile Gomorei:

strugurii lor sunt struguri de fiere*,

bobiţele lor sunt amare.

33. Vinul lor este otrava* şerpilorSau „monştrilor“

şi veninul* crud al viperelor.

34. Nu este lucrul acesta ascuns* la Mine,

pecetluit printre vistieriile Mele?

35. A Mea este răzbunarea* şi răsplata

la timpul când le va aluneca* piciorul;

pentru că ziua nenorocirii* lor se apropie

şi ce le este pregătit se grăbeşte».

36. Pentru că Domnul va judeca* pe poporul Său

şi Se va întoarce* pentru robii Săi,

când va vedea că putereaLit. „mâna“ lor s-a dus

şi nu va fi* nici unul închis sau lăsat liber.

37. Şi va zice: «Unde sunt dumnezeii* lor,

stânca în care şi-au pus încrederea,

38. care mâncau grăsimea jertfelor lor

şi beau vinul darului lor de băutură?

Să se ridice şi să vă ajute,

ei să fie o ocrotire peste voi!

39. Vedeţi acum că Eu, Eu suntSau „Eu sunt Acelaşi“, „Eu sunt Acela“*,

şi nu este* dumnezeu în afară de Mine.

Eu omor* şi Eu fac viu!

Eu rănesc* şi Eu vindec

şi nu este nimeni care să vă salveze* din mâna Mea.

40. Pentru că Îmi ridic* mâna spre ceruri şi zic:

«Viu sunt Eu pentru totdeauna!

41. Dacă-Mi voi ascuţi* fulgerul sabiei

şi dacă mâna Mea va apuca judecata,

voi da răzbunare* potrivnicilor Mei

şi voi răsplăti celor care Mă urăsc.

42. Îmi voi îmbăta* săgeţile de sânge

şi sabia Mea va înghiţi* carne,

le voi îmbăta de sângele celor ucişi şi al celor captiviLit. „şi ai captivităţii“,

de capul căpeteniilor vrăjmaşului*».

43. Bucuraţi-vă*, naţiunilor, cu poporul Său,

pentru că El va răzbuna* sângele robilor Săi

şi va da răzbunare* vrăjmaşilor Săi

şi va face ispăşire pentru ţara* Sa, pentru poporul Său“.

44. Şi Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului, el şi IosuaEbr. „Hoşea“, variantă a lui „Iosua“*, fiul lui Nun.

45. Şi Moise a terminat de spus toate cuvintele acestea întregului Israel.

46. Şi le-a zis: „Puneţi-vă la inimă* toate cuvintele pe care vi le mărturisesc astăzi, ca să le porunciţi* fiilor voştri să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

47. Pentru că nu este un cuvânt zadarnic pentru voi, ci este viaţa* voastră şi prin acest cuvânt vă veţi înmulţiLit. „vă veţi lungi“* zilele în ţara în care treceţi Iordanul, ca s-o stăpâniţi.

48. Şi Domnul a vorbit* lui Moise în aceeaşi zi, spunând:

49. „Suie-te pe muntele* acesta, Abarim, pe muntele Nebo, care este în ţara Moabului, care este în dreptul Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului, pe care o dau în stăpânire fiilor lui Israel.

50. Şi tu vei muri pe muntele pe care te sui şi vei fi adăugat* la poporul tău, cum a murit Aaron*, fratele tău, pe muntele Hor, şi a fost adăugat la poporul său;

51. pentru că aţi fost necredincioşi* faţă de Mine în mijlocul fiilor lui Israel, la apele Meriba-Cades, în pustiul Ţin; pentru că nu M-aţi sfinţit* în mijlocul fiilor lui Israel.

52. Pentru că vei vedea* ţara înaintea ta, dar nu vei intra acolo, în ţara pe care o dau fiilor lui Israel“.