1. Când vei ieşi la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi vei vedea cai şi care* şi popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei; pentru că Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului este* cu tine.

2. Şi va fi aşa: când vă veţi apropia de luptă, preotul să înainteze şi să vorbească poporului.

3. Şi să le spună: «Ascultă, Israele! Astăzi vă apropiaţi de lupta împotriva vrăjmaşilor voştri: să nu vă slăbească inimile; nu vă temeţi, nici nu vă înspăimântaţiSau „nu vă grăbiţi“ şi nu tremuraţi înaintea lor.

4. Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Cel care merge cu voi, ca să lupte* pentru voi împotriva vrăjmaşilor voştri, ca să vă salveze».

5. Şi conducătoriiSau „cărturarii“ (şi în v. 8,9) să vorbească poporului, zicând: «Cine este bărbatul care şi-a construit o casă nouă şi n-a inaugurat-oSau „n-a consacrat-o“*? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă şi s-o inaugureze altul.

6. Şi cine este bărbatul care a plantat o vie şi n-a mâncat din eaN-a început-o, vezi Lev. 19.24,25? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă şi să mănânce altul din ea.

7. Şi cine este bărbatul care s-a logodit* cu o femeie şi n-a luat-o? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă şi s-o ia altul».

8. Şi conducătorii să mai vorbească poporului şi să zică: «Cine este bărbatul care este fricos* şi are inima slabă? Să plece şi să se întoarcă acasă, ca nu cumva să slăbească şi inima fraţilor săi ca inima lui».

9. Şi va fi aşa: când conducătorii vor termina de vorbit poporului, vor pune căpetenii ale oştirilor în frunteaLit. „capul“ poporului.

10. Când te vei apropia de o cetate ca să lupţi împotriva ei, să-i oferi* pace.

11. Şi va fi aşa: dacă-ţi va da răspuns de pace şi-ţi va deschide, atunci tot poporul care se găseşte în ea să-ţi fie supusSau „să-ţi fie tributari“* şi să-ţi slujească.

12. Şi dacă nu va face pace cu tine, ci se va război împotriva ta, atunci s-o asediezi.

13. Şi dacă Domnul Dumnezeul tău o va da în mâna ta, să treci* prin ascuţişul sabiei toată partea bărbătească din ea.

14. Dar pe femei şi pe copii şi animalele* şi orice va fi în cetate, toată prada ei, să le iei pentru tine şi să mănânci* prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.

15. Aşa să faci tuturor cetăţilor care sunt foarte departe de tine, care nu sunt dintre cetăţile acestor naţiuni.

16. Însă din cetăţile* acestor popoare, pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău de moştenire, să nu laşi viu nimic care suflă,

17. ci să-i nimiceşti cu desăvârşire: pe hetiţi şi pe amoriţi şi pe canaaniţi şi pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău;

18. ca să nu vă înveţe să faceţi* după toate urâciunile lor, pe care le-au făcut dumnezeilor lor, şi să păcătuiţi* împotriva Domnului Dumnezeului vostru.

19. Când vei asedia o cetate multe zile, făcând război împotriva ei ca s-o iei, să nu-i strici pomii, dând cu securea în ei, pentru că poţi să mănânci din ei; şi să nu-i tai: pentru că pomul câmpului, este el un om, ca să fie asediat de tine?

20. Numai pomii pe care-i cunoşti că nu sunt pomi de mâncat să-i strici şi să-i tai şi să construieşti întărituri împotriva cetăţii care face război cu tine, până va cădea.