1. Ascultă, Israele: astăzi treci* Iordanul ca să intri să stăpâneşti* naţiuni mai mari şi mai tari decât tine, cetăţi mari şi cu ziduri* până la ceruri,

2. un popor mare şi înalt, pe fiii anachimilor*, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: «Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac?»

3. Să ştii dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău este Cel care trece* înaintea ta, ca un foc* mistuitor. El îi va nimici şi îi va supune înaintea ta şi-i vei alunga* şi-i vei nimici repede, cum ţi-a spus Domnul.

4. După ce Domnul Dumnezeul tău îi va alunga dinaintea ta, să nu zici* în inima ta astfel: «Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să stăpânesc ţara aceasta». Căci pentru răutatea* naţiunilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta.

5. Nu pentru dreptatea* ta sau pentru integritatea inimii tale intri tu ca să stăpâneşti ţara lor, ci pentru răutatea naţiunilor acestora le alungă Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta şi ca să întărească astfel cuvântul* pe care l-a jurat Domnul părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

6. Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti; pentru că tu eşti un popor cu grumazul înţepenit*.

7. Adu-ţi aminte, nu uita cum L-ai provocat la mânie pe Domnul Dumnezeul tău în pustiu. Din ziua în care ai ieşit din ţara Egiptului, până aţi venit în locul acesta, aţi fost răzvrătiţi* împotriva Domnului.

8. Şi la Horeb* L-aţi provocat la mânie pe Domnul şi Domnul S-a mâniat pe voi ca să vă nimicească.

9. Când m-am suit* pe munte, ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, şi am rămas* pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, n-am mâncat* pâine şi n-am băut apă.

10. Şi Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise* cu degetul lui Dumnezeu; şi pe ele era scris potrivit tuturor cuvintelor pe care vi le-a spus Domnul pe munte din mijlocul focului în ziua* adunării.

11. Şi a fost aşa: la sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.

12. Şi Domnul mi-a zis: «Ridică-te, coboară* repede de aici, pentru că poporul tău pe care l-ai scos din Egipt s-a stricat; repede s-au abătut* de la calea pe care le-am poruncit-o; şi-au făcut un chip turnat».

13. Şi Domnul mi-a vorbit, zicând: «Am văzut* poporul acesta şi, iată, este un popor cu grumazul înţepenit*.

14. Lasă-Mă* să-i nimicesc şi să le şterg numele* de sub ceruri, şi pe tine* te voi face o naţiune mai puternică şi mai mare decât ei».

15. Şi m-am întors* şi am coborât de pe munte (şi muntele ardea cu foc*) şi cele două table ale legământului erau înSau „pe“ amândouă mâinile mele.

16. Şi m-am uitat* şi, iată, păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru: vă făcuserăţi un viţel turnat; repede vă abătuserăţi de la calea pe care v-o poruncise Domnul.

17. Şi am apucat cele două table şi le-am aruncat din amândouă mâinile mele şi le-am sfărâmat înaintea ochilor voştri.

18. Şi am căzut* cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi – n-am mâncat* pâine şi n-am băut apă – pentru tot* păcatul vostru cu care aţi păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului, ca să-L mâniaţi.

19. Pentru că mă temeam de mânia* şi de furia cu care Se mâniase Domnul împotriva voastră, ca să vă nimicească. Şi Domnul m-a ascultat* şi în timpul acela.

20. Şi Domnul S-a mâniat foarte tare şi pe Aaron, ca să-l nimicească; şi m-am rugat şi pentru Aaron în acelaşi timp.

21. Şi am luat păcatul vostru pe care îl făcuserăţi, viţelul, şi l-am ars în foc şi l-am zdrobit* şi l-am pisat bine până s-a făcut mărunt ca pulberea şi i-am aruncat pulberea în pârâul care cobora din munte.

22. Şi la Tabeera* şi la Masa* şi la Chibrot-Hataava* L-aţi mâniat pe Domnul.

23. Şi, când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea*, zicând: «Suiţi-vă* şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-am dat-o», atunci v-aţi răzvrătit împotriva porunciiLit. „gurii“ Domnului Dumnezeului vostru şi nu L-aţi crezut* şi n-aţi ascultat de glasul Lui.

24. Aţi fost răzvrătiţi* împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut.

25. Şi am căzut* cu faţa la pământ înaintea Domnului în cele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, cât am căzut cu faţa la pământ, pentru că Domnul zisese că vrea să vă nimicească.

26. Şi m-am rugat* Domnului şi am zis: «Doamne Dumnezeule, nu nimici pe poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai răscumpărat-o prin măreţia Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mână tare.

27. Aminteşte-Ţi de robii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov; nu privi la încăpăţânarea poporului acestuia, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui,

28. ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că Domnul n-a putut* să-i aducă în ţara pe care le-o promisese şi pentru că îi ura i-a scos, ca să-i omoare în pustiu».

29. Ei*, în adevăr, sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o cu puterea* Ta cea mare şi cu braţul Tău cel întins».