1. Şi, după ce am fost salvaţi, am aflatUnele ms. „au fost salvaţi, au aflat“ că insula se numeşte Malta.

2. Dar barbarii* ne arătau o bunăvoinţă neobişnuită, pentru că, aprinzând un foc, ne-au primit pe toţi, din cauza ploii care era şi din cauza frigului.

3. Şi, strângând Pavel o grămadă de vreascuri şi punând-o pe foc, o viperă, ieşind deUnele ms. „din“ căldură, s-a prins de mâna lui.

4. Şi barbarii, când au văzut viperaLit. „fiara sălbatică“ atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: „Sigur, omul acesta este un ucigaş, pe care, deşi a scăpat din mare, DreptateaGr. „Dike“, lat. „Nemesis“, zeiţa răzbunării nu-l lasă să trăiască“.

5. El însă, scuturând vipera în foc, n-a suferit nici un rău.

6. Iar ei aşteptau ca el să se umfle sau să cadă deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nimic* neobişnuit, schimbându-şi părerea, spuneau* că este un zeu.

7. Iar în împrejurimi erau terenurile mai-marelui insulei, cu numele Publius, care ne-a primit şi ne-a găzduit prietenos trei zile.

8. Şi a fost că tatăl lui Publius zăcea bolnav de friguriBoală care îşi reînnoieşte atacurile şi dizenterie; Pavel a intrat la el şi, rugându-se* şi punându-şi* mâinile peste el, l-a vindecat.

9. Şi, după aceastaUnele ms. ad. „deci“, şi ceilalţi din insulă care aveau boli veneau şi erau vindecaţi.

10. Aceştia ne-au şi onorat* cu multe onoruri şi, la plecarea noastră, ne-au dăruit cele necesare.

11. Şi, după trei luni, am plecat cu o corabie alexandrină, cu semnul DioscurilorFiii lui Zeus, Castor şi Pollux, care iernase în insulă.

12. Şi, ajungând la Siracuza, am rămas trei zile.

13. De acolo, mergând ocolit, am ajuns la Regium; şi, după o zi, vântul schimbându-se spre sud, a doua zi am ajuns la PuteoliGr. „Potiolus“,

14. unde, găsind fraţi, am fost rugaţi să rămânem la ei şapte zile. Şi astfel am ajuns la Roma.

15. Şi de acolo, fraţii, auzind cele despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la „Forul lui Appius“ şi la „Trei Taverne“; şi, când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.

16. Şi, când am ajuns la Roma, centurionul i-a predat pe întemniţaţi comandantului gărzii pretoriului, iarUnele ms. omit „centurionul i-a predat pe întemniţaţi comandantului gărzii pretoriului, iar“ lui* Pavel i s-a dat voie să rămână singur cu ostaşul care-l păzea.

17. Şi a fost că, după trei zile, elUnele ms. „Pavel“ i-a chemat împreună pe cei care erau conducători ai iudeilor; şi, când s-au adunat ei, le-a zis: „FraţilorLit. „Bărbaţi fraţi“, deşi eu n-am făcut* nimic împotriva poporului sau a obiceiurilor părinteşti, din Ierusalim am* fost predat ca întemniţat în mâinile romanilor,

18. care, după ce* m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, pentru că nici o vină de moarte nu era în mine.

19. Dar iudeii împotrivindu-se, am* fost nevoit să apelez la Cezar, neavând de adus nici o acuzaţie împotriva naţiunii mele.

20. Deci pentru acest motiv v-am chemat: să vă văd şi să vă vorbesc; căci pentru* speranţa lui Israel sunt legat cu acest* lanţ“.

21. Şi ei i-au zis: „În ce ne priveşte, nici n-am primitUnele ms. „Noi nici n-am primit“ scrisori din Iudeea despre tine, nici n-a venit vreunul dintre fraţi ca să ne înştiinţeze sau să vorbească ceva rău despre tine.

22. Dar ceremSau „am considera potrivit“ să auzim de la tine ce gândeşti, pentru că, în ce priveşte secta aceasta, ne este cunoscut că pretutindeni se vorbeşte* împotriva ei“.

23. Şi, hotărându-i o zi, veneau la el, la locuinţa lui, mai mulţi. El le vorbea de dimineaţa până seara, mărturisind* despre Împărăţia lui Dumnezeu şi căutând să-i încredinţezeUnele ms. ad. „despre cele“ cu privire la Isus, atât din* legea lui Moise, cât şi din profeţi.

24. Şi unii* erau convinşi de cele spuse, dar alţii nu credeau.

25. Şi, neînţelegându-se între ei, au plecat, Pavel spunând un singur cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt prin profetul Isaia către părinţii noştriUnele ms. „voştri“,

26. spunând: «Mergi* la poporul acesta şi spune: Auzind, veţi auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi, văzând, veţi vedea şi nicidecum nu veţi cunoaşte.

27. Pentru că inima acestui popor s-a îngroşat şi aud greu cu urechile şi şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcăLa Dumnezeu şi să-i vindec».

28. Deci să vă fie cunoscut că mântuirea aceastaUnele ms. omit a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor*; şi ele vor auzi“.

29. Şi, după ce a spus el acestea, iudeii au plecat, discutând mult între ei. Unele ms. omit v.29

30. Şi elUnele ms. „Pavel“ a rămas doi ani întregi în locuinţa lui închiriată şi îi primea bine pe toţi cei care veneau la el,

31. predicând* Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţându-i cele despre Domnul Isus Hristos, cu toată îndrăzneala, fără piedică.