1. Şi Agripa i-a zis lui Pavel: „Ai voie să vorbeşti pentru tine însuţi!“ Atunci Pavel, întinzând mâna, şi-a prezentat apărarea:

2. „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că mă voi apăra astăzi înaintea ta cu privire la toate de câte sunt acuzat de iudei,

3. mai ales pentru că tu cunoşti toate obiceiurile şi neînţelegerile dintre iudei. De aceea, te rog să mă asculţi cu răbdare.

4. Deci felul meu de viaţă din tinereţe, care de la început a fost în naţiunea mea în Ierusalim, îl ştiu toţi iudeii,

5. care mă cunosc mai dinainte – dacă vor să aducă mărturie – că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă sectă* a religiei noastre.

6. Şi* acum m-am înfăţişat să fiu judecat pentru speranţa promisiunii* făcute de Dumnezeu părinţilor noştriUnele ms. omit,

7. la care speră să ajungă cele douăsprezece* seminţii ale noastre, slujind neîncetat, noapte* şi zi. Pentru această speranţă*, împărateUnele ms. ad. „Agripa“, sunt acuzat de iudei.

8. De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?

9. În adevăr*, eu m-am gândit în mine însumi că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus Nazarineanul,

10. ceea ce* am şi făcut în Ierusalim; şi pe mulţi dintre sfinţi eu i-am închis în închisori, primind autoritate de la* preoţii de seamă; şi, când erau omorâţi, îmi dădeam votul.

11. Şi, pedepsindu-i deseori prin toate sinagogile*, îi obligam să hulească. Şi fiind peste măsură de furios împotriva lor, îi persecutam, chiar până în cetăţile din afară.

12. Şi*, pe când călătoream pentru aceasta spre Damasc, cu autoritate şi împuternicire de la preoţii de seamă,

13. la amiază, pe drum, am văzut, împărate, o lumină mai presus de strălucirea soarelui, strălucind din cer în jurul meu şi al celor care călătoreau împreună cu mine.

14. Şi, când am căzut noi toţi la pământ, eu am auzit un glas vorbindu-mi şi spunândUnele ms. omit „şi spunând“ în limbaGr. „dialektos“ evreiască: «Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi? Îţi este greu să dai cu piciorul în ţepuşe».

15. Şi eu am spus: «Cine eşti, Doamne?» Şi DomnulUnele ms. „El“ a spus: «Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuţi.

16. Ridică-te dar şi stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta M-am arătat ţie, ca* să te rânduiesc slujitor şi martor, atât al celor ce ai văzut, cât şi al celor în care Mă voi arăta ţie,

17. scoţându-te din poporul şi din naţiunile la* care Eu te trimitUnele ms. ad. „acum“ şi omit „Eu“,

18. ca să* le deschizi ochii, ca să* se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub putereaSau „autoritatea“ lui Satan la Dumnezeu, ca să primească* iertarea păcatelor şi moştenire* între cei* care sunt sfinţiţi prin credinţa în Mine».

19. De aceea, împărate Agripa, n-am fost neascultător viziunii cereşti,

20. ci am* vestit mai întâi, atât celor din Damasc şi celor din Ierusalim şi în tot ţinutul Iudeii, cât şi naţiunilor, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucrări* vrednice de pocăinţă.

21. Pentru acestea, iudeii*, apucându-mă în templuGr. „hieron“, încercau să mă omoare.

22. Primind deci ajutor de la Dumnezeu, am stat până în ziua aceasta, mărturisind şi celor mici şi celor mari, nespunând nimic altceva decât ceea ce* şi profeţii şi Moise* au spus că trebuie să fie:

23. că* Hristosul trebuia să pătimească şi că* El, Cel dintâi din învierea morţilor, va* vesti lumină, atâtUnele ms. omit „atât… cât“ poporului, cât şi naţiunilor“.

24. Şi, pe când răspundea în apărarea lui cu aceste lucruri, Festus a spusUnele ms. „spune“ cu glas tare: „Eşti* nebun, Pavele; învăţătura ta multă te duce la nebunie“.

25. Dar PavelUnele ms. „el“ ·a spus: „Nu sunt nebun, preaalesule Festus, ci rostesc cuvinte ale adevărului şi ale înţelepciunii;

26. pentru că împăratul, căruia îi şi vorbesc cu îndrăzneală, ştie despre acestea, pentru că sunt convins că nimic din aceste lucruri nu-i este ascuns, fiindcă aceasta nu s-a petrecut într-un colţ.

27. Crezi tu în profeţi, împărate Agripa? Ştiu că crezi“.

28. Şi Agripa i-a zisUnele ms. omit lui Pavel: „Mă vei convinge în curândLit. „în puţin timp“ să devin creştin!“

29. Iar Pavel a spusUnele ms. omit: „Să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei care mă ascultă astăzi, în orice felLit. „fie în puţin, fie în mult“*, să deveniţi aşa cum sunt eu, în afară de aceste lanţuri“.

30. ŞiUnele ms. ad. „după ce a spus el acestea“ împăratul s-a ridicat, şi guvernatorul şi Berenice şi cei care şedeau cu ei;

31. şi, plecând, vorbeau* unii către alţii, spunând: „Omul acesta ·n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri“.

32. Şi Agripa i-a spus lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă* n-ar fi apelat la Cezar“.