1. Şi Saul* încuviinţa uciderea lui.

Şi, în ziua aceea, a început o mare persecuţie împotriva adunării care era în Ierusalim şi toţi* în afară de apostoli au fost împrăştiaţi prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.

2. Şi nişte bărbaţi evlavioşi l-au înmormântat pe Ştefan şi au* jelit mult pentru el.

3. Dar Saul pustia* adunarea, intrând prin case, şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la închisoare.

4. Deci cei împrăştiaţi* străbăteau ţinuturile, vestind Cuvântul Evangheliei.

5. Şi Filip*, coborând într-o cetateUnele ms. „în cetatea“ a Samariei, le-a predicat pe HristosLit. „pe Hristosul“;

6. şi mulţimile luau aminte într-un gând la cele spuse de Filip, când auzeau şi vedeau semnele pe care le făcea.

7. Pentru că din mulţi care aveau duhuri* necurate, acestea ieşeau, strigând cu glas tare; şi mulţi paralizaţi şi şchiopi au fost vindecaţi.

8. Şi a fost mare bucurie în cetatea aceea.

9. Şi un om cu numele Simon era dinainte în cetate, practicând magia* şi uimind* poporulLit. „naţiunea“ Samariei, spunând că el însuşi este cineva mare:

10. căruia toţi, de la mic la mare, îi dădeau atenţie, spunând: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu, Unele ms. ad. „numită“cea mare“.

11. Şi îi dădeau atenţie, pentru că de mult timp îi uimise cu magia lui.

12. Dar, când l-au crezut pe Filip, care vestea EvangheliaUnele ms. ad. „lucrurilor“* despre Împărăţia lui Dumnezeu şi Numele lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.

13. Şi Simon, chiar el a crezut şi, fiind botezat, stăruia să fie alături de Filip şi era uimit, văzând semnele şi lucrările mari de putereUnele ms. „văzând lucrările de putere şi semnele mari“; alte ms. omit „mari“ care se făceau.

14. Şi apostolii care erau în Ierusalim, auzind că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan care,

15. coborând, s-au rugat pentru ei, ca să* primească Duh Sfânt.

16. Pentru că El nu coborâseLit. „nu căzuse“ încă* peste nici unul dintre ei, ci erau numai* botezaţi pentru Numele* Domnului Isus.

17. Atunci au pus* mâinile peste ei, şi ei au primit Duh Sfânt.

18. Dar Simon, văzând că prin punerea mâinilor apostolilor era dat Duhul SfântUnele ms. omit „Sfânt“, le-a oferit bani,

19. spunând: „Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca peste oricine voi pune mâinile să primească Duh Sfânt“.

20. Şi Petru i-a zis: „Argintul tău să fie împreună cu tine spre pieire, pentru că ai* gândit că darul* lui Dumnezeu se obţine cu bani.

21. Tu n-ai parte, nici sorţ în lucrul acesta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

22. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi cere DomnuluiUnele ms. „cere lui Dumnezeu“, dacă, în adevăr, ţi se* poate ierta gândul inimii tale;

23. pentru că te văd că eşti în fierea amărăciunii* şi în legătura nedreptăţii“.

24. Şi Simon, răspunzând, a spus: „Rugaţi-văLit. „Cereţi“* voi Domnului pentru mine, astfel încât nimic să nu vină peste mine din cele ce aţi vorbit“.

25. Ei deci, după ce au mărturisit şi au vestit Cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim şi predicau Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

26. Dar un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: „Ridică-te şi mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu“.

27. Şi s-a ridicat şi a plecat. Şi, iată, un* etiopianLit. „un om, un etiopian“, un famen, unul cu putere la împărăteasa Candace a etiopienilor, care era peste toată vistieria ei, care venise* la Ierusalim ca să se închine,

28. se întorcea şi şedea în carul lui şi citea din profetul Isaia.

29. Şi Duhul i-a spus lui Filip: „Apropie-te şi alătură-te carului acestuia!“

30. Şi Filip, alergând, l-a auzit citind din profetul Isaia şi i-a spus: „Înţelegi, în adevăr, ce citeşti?“

31. Şi el a spus: „Cum aş putea înţelege, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Şi l-a rugat pe Filip să se suie şi să şadă împreună cu el.

32. Şi locul din Scriptură din care citea era acesta: „El* a fost dus ca o oaie la înjunghiere; şi, fără glas, ca un miel înaintea celui care-l tunde, aşa nu ·Şi-a deschis gura;

33. în smerirea Lui, judecata I-a fost luată; şi cine va descrie generaţia Lui? Pentru că viaţa ·I-a fost luată de pe pământ“.

34. Şi famenul, răspunzând lui Filip, a spus: „Te rog, despre cine spune profetul aceasta? Despre sine, sau despre un altul?“

35. Şi Filip, deschizând gura şi începând* de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus.

36. Şi, pe când mergeau pe drum, au ajuns la o apă şi famenul ·a spus: „Iată apă; ce* mă împiedică să fiu botezat?“

37. (Verset adăugat numai în unele manuscrise târziiŞi Filip i-a spus: „Dacă* crezi din toată inima, se poate“. Şi, răspunzând, i-a spus: „Cred* că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“.)

38. Şi a poruncit să stea carul. Şi au coborât amândoi la apă, atât Filip, cât şi famenul, şi l-a botezat.

39. Iar când au ieşit din apă, Duhul* Domnului l-a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut, ci mergea pe drumul său, bucurându-se.

40. Şi Filip a fost găsit la AzotEbr. „Ashdod“ şi, străbătând ţinutul, vestea Evanghelia tuturor cetăţilor, până a ajuns în Cezareea.