Faptele Apostolilor

Capitolul 20

Macedonia şi Grecia

1. Dar, după ce a încetat agitaţia, Pavel, chemând la sine pe ucenici şi îndemnându-iUnele ms. omit „şi îndemnându-i“ şi luându-şi rămas bun, a* plecat ca să meargă spre Macedonia.

2. Şi, după ce a străbătut părţile acelea şi i-a îndemnat cu multe cuvinte, a venit în Grecia.

3. Şi, după ce a stat trei luni acolo, iudeii* făcând un complot împotriva luiUnele ms. „împotriva lor“, când urma să plece cu corabia spre Siria, a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

4. Şi l-au însoţit până în Asia: Sopater din Bereea, fiul lui PirUnele ms. omit „fiul lui Pir“, şi dintre tesaloniceni, Aristarh* şi Secund, şi Gaiu* şi Timotei* din DerbeSau „Gaiu din Derbe şi Timotei“, şi din Asia, Tihic* şi Trofim*.

5. Aceştia, plecând înainte, ne-au aşteptat în Troa.

6. Iar noi, după zilele* Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi şi în cinci zile am venit la ei în* Troa, unde am rămas şapte zile.

Troa

7. Şi, în ziua întâi* a săptămânii, noiUnele ms. „ucenicii“ fiind adunaţi să* frângem pâine, Pavel a stat de vorbă cu ei, urmând să plece a doua zi; şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.

8. Şi erau multe luminiFăclii în* camera de sus, unde eramUnele ms. „erau“ adunaţi.

9. Şi un tânăr cu numele Eutih, stând pe fereastră, copleşit de somn adânc, pe când Pavel stătea de vorbă cu ei de mult timp, fiind copleşit de somn, a căzut jos de la al treilea etaj şi a fost ridicat mort.

10. Dar Pavel, coborând, s-a* aplecatLit. „a căzut“ asupra lui şi, îmbrăţişându-l, a spus: „Nu* vă tulburaţi, pentru că sufletulSau „viaţa“ lui este în el“.

11. Şi, după ce s-a suit şi a frânt pâineaUnele ms. „pâine“ şi a mâncatLit. „şi a gustat“ şi a vorbit mult cu ei până în zori, a plecat.

12. Şi l-au adus pe băiat viu şi nu puţin au fost mângâiaţi.

Milet

13. Şi noi, mergând înainte la corabie, am plecat spre Asos, având de gând să-l luăm de acolo pe Pavel; pentru că aşa rânduise, el însuşi voind să meargă pe jos.

14. Şi, când s-a întâlnit cu noi la Asos, luându-l în corabie, am venit la Mitilene.

15. Şi, plecând cu corabia de acolo, a doua zi am ajuns în dreptul lui Chios. Şi, în ziua următoare, am trecut spre Samos şi, rămânând la Troghilion, a doua zi am venit la Milet;

16. pentru că Pavel se gândea să meargă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu fie nevoit să întârzieLit. „să petreacă timp“ în Asia, pentru că* se grăbea ca, dacă i-ar fi posibil, să* fie la Ierusalim de ziua* Cincizecimii.

17. Iar din Milet, trimiţând la Efes, a chemat pe bătrânii adunării.

18. Şi, când au venit la el, le-a spus: „Voi ştiţi cum am fost cu voi tot timpul, din* cea dintâi zi în care am sosit în Asia,

19. slujindSlujire de rob Domnului cu toată smerenia şi cu Unele ms. ad. „multe“lacrimi şi încercări care* au venit asupra mea prin uneltirile iudeilor;

20. cum nu am* ascuns nimic din ceea ce este de folos, ca să vă vestesc şi să vă învăţ în public şi prin case,

21. mărturisind* şi iudeilor şi grecilor pocăinţa* faţă de Dumnezeu şi credinţa faţă de Domnul nostru Isus HristosUnele ms. omit.

22. Şi acum, iată, Unele ms. ad. „eu“mânatLit. „legat“* în duhul meuUnele ms. omit, merg la Ierusalim, neştiind cele ce mi se vor întâmpla acolo,

23. decât că Duhul Sfânt* îmiUnele ms. omit mărturiseşte în fiecare cetate, spunând că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

24. Dar eu nu* consider viaţa meaUnele ms. omit scumpă pentru mineUnele ms. „Dar de nimic nu ţin seama, nici nu pun preţ pe viaţa mea“, numai* să-mi sfârşesc alergareaUnele ms. ad. „cu bucurie“; sau „să-mi împlinesc calea“ şi* slujba pe* care am primit-o de la Domnul Isus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.

25. Şi acum, iată, eu ştiu* că voi toţi, printre care am umblat predicând Împărăţia lui DumnezeuUnele ms. omit „lui Dumnezeu“, nu-mi veţi mai vedea faţa.

26. De aceea, vă mărturisesc în ziua de astăzi căUnele ms. ad. „eu“ sunt curat de sângele* tuturor,

27. pentru că* nu m-am ferit să vă fac cunoscut tot planul* lui Dumnezeu.

28. Luaţi seama* deciUnele ms. omit la voi înşivă şi la toată turmaLit. „turma mică“ în care v-a* pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi Adunarea lui DumnezeuUnele ms. „Adunarea Domnului“; alte ms. „Adunarea lui Hristos“, pe care* a cumpărat-o cu* sângele Propriului Său FiuLit. „cu sângele Celui al Său“.

29. Unele ms. ad. „Pentru că“Eu ştiu aceastaUnele ms. omit, că, după plecarea mea, vor* intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruţă turma;

30. şi dintre* voi înşivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să-i tragă pe ucenici după ei.

31. De aceea vegheaţi, amintindu-vă că trei* ani, noapte şi zi, n-am încetat îndemnând cu lacrimi pe fiecare.

32. Şi acumUnele ms. ad. „fraţilor“ vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului* harului Său, care poate* să văUnele ms. omit zidească şi să văUnele ms. omit dea o moştenire* între toţi cei sfinţiţi.

33. N-am poftit argint*, nici aur, nici îmbrăcăminte de la nimeni.

34. Unele ms. ad. „Şi“Voi înşivă cunoaşteţi că* aceste mâini au slujit trebuinţelor mele şi celor care erau cu mine.

35. În toate v-am arătat că*, lucrând astfel, trebuie să-i ajutăm pe cei slabi şi să ne amintim de cuvintele Domnului Isus, că El Însuşi a spus: «Este mai ferice să dai, decât să primeşti»“.

36. Şi, după ce a spus acestea, a îngenuncheat* şi s-a rugat împreună cu ei toţi.

37. Şi toţi au plâns îndureraţiUnele ms. „Şi a fost mult plâns al tuturor“ şi, căzând* pe gâtul lui Pavel, îl sărutau multSau „l-au acoperit cu sărutări“,

38. întristaţi mai ales de cuvântul pe care îl spusese, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au însoţit până la corabie.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)