1. Şi, în timpul acela, Irod, împăratul, a pus mâinile pe unii din ai adunării, ca să le facă rău;

2. şi l-a ucis pe Iacov, fratele* lui Ioan, cu sabia.

3. Şi, văzând că aceasta place iudeilor, l-a mai luatLit. „a adăugat că l-a luat“ şi pe Petru (şi erau zileleUnele ms. nearticulat* Azimelor),

4. pe care, prinzându-l*, l-aUnele ms. ad. „şi“ pus în închisoare, dându-l la patru cete de câte patru ostaşi ca să-l păzească, hotărât ca, după Paşti, să-l scoată înaintea poporului.

5. Deci Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.

6. Şi, când Irod urma să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri; şi gărzile, înaintea uşii, păzeau închisoarea.

7. Şi, iată, un înger* al Domnului a stat lângă el şi o lumină a strălucit în încăpere; şi, lovind coasta lui Petru, l-a trezit, spunând: „Ridică-te repede!“ Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.

8. Şi îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi sandalele!“ Şi el a făcut aşa. Şi i-a spus: „Aruncă-ţi haina pe tine şi urmează-mă!“

9. Şi, ieşind, îlUnele ms. omit urma; şi* nu ştia că este adevărat ceea ce se făcea prin înger, ci i se părea că vede* o viziune.

10. Şi, trecând de prima gardă şi de a doua, au ajuns la poarta de fier, care duce în cetate, care* li s-a deschis singură; şi, ieşind, au străbătut o stradă; şi îndată îngerul a plecat de la el.

11. Şi Petru, revenindu-şi, a spus: „Acum ştiu cu adevărat că Domnul a* trimis pe îngerul Său şi m-a* scos din mâna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudeilor“.

12. Şi, după ce şi-a dat bine seama, a* venit la casa Mariei, mama lui Ioan*, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau*.

13. Şi, cândUnele ms. ad. „Petru“ a bătut la uşa porţii, o servitoare cu numele Roda a venit să asculte;

14. şi, recunoscând glasul lui Petru, de bucurie n-a deschis poarta, ci, alergând înăuntru, a dat de ştire că Petru stă înaintea porţii.

15. Şi ei i-au zis: „Eşti nebună!“ Dar ea stăruia că aşa este; iar ei spuneau: „Este* îngerul lui!“

16. Dar Petru continua să bată. Şi, când au deschis, l-au văzut şi au fost uimiţi.

17. Şi, făcându-le* semn cu mâna să tacă, le-a istorisitUnele ms. „a istorisit“ cum Domnul l-a scos din închisoare; şi a zis: „Spuneţi acestea lui Iacov şi fraţilor“. Şi a ieşit şi a plecat într-alt loc.

18. Şi, când s-a făcut ziuă, era nu puţină tulburare printre ostaşi, ce s-a făcut oare cu Petru.

19. Şi Irod, după ce l-a căutat şi nu l-a găsit, cercetând gărzile, a poruncit să fie omorâţiLit. „să fie duşi la moarte“. Şi a coborât din Iudeea la Cezareea şi a rămas acolo.

20. ŞiUnele ms. ad. „Irod“ era foarte mâniat pe tirieni şi pe sidonieni. Iar ei au venit la el într-un gând şi, câştigând pe Blast, cameristul împăratului, cereau pace, pentru că ţara* lor se hrănea de la cea a împăratului.

21. Şi, într-o zi anume, Irod, îmbrăcând veşmânt împărătesc şi aşezându-se pe locul înălţat, le ţinea un discurs.

22. Şi poporul striga: „Glas de dumnezeu, şi nu de om!“

23. Şi îndată l-a* lovit un înger al Domnului, pentru că* nu a dat glorie lui Dumnezeu; şi, fiind mâncat de viermi, a murit.

24. Dar Cuvântul* lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.

25. Şi Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit slujba, s-au întors de la Ierusalim, luând* cu ei şi pe Ioan*, care era numit Marcu.