1. Şi, pe când se împlinea ziua* Cincizecimii, erau* toţi împreunăUnele ms. „cu un gând“; alte ms. omit „împreună“ la un loc.

2. Şi a venit deodată un sunet din cer, ca vuietul unui suflu puternic, şi a* umplut toată casa unde şedeau.

3. Şi li s-au arătat limbi împărţite, ca de foc, şi s-au aşezatUnele ms. „s-a aşezat“ peste fiecare dintre ei.

4. Şi toţi s-au* umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească* în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

5. Şi locuiauVremelnic în Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din orice naţiune a celor de sub cer.

6. Şi zvonul despre aceasta răspândindu-seSau „Şi după ce s-a făcut acest sunet“, mulţimea s-a adunat şi era nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbăGr. „dialektos“.

7. Şi toţi erau uimiţi şi se minunau, zicândUnele ms. ad. „unul altuia“: „Iată, toţi aceştia care vorbesc, nu sunt ei galileeni?

8. Şi cum îi auzim noi pe fiecare în propria noastră limbăGr. „dialektos“ în care am fost născuţi?

9. Parţi, şi mezi, şi elamiţi, şi cei care locuiesc în Mesopotamia, şi în Iudeea, şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,

10. şi în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei care sunt lângă Cirene, şi romani în trecere, şi iudei, şi prozeliţi,

11. cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile mariMăreţe, minunate ale lui Dumnezeu!“

12. Şi toţi erau uimiţi şi nedumeriţi, zicând unul altuia: „Ce să fie aceasta?“

13. Dar alţii spuneau în batjocură: „Sunt plini de must!“

14. Dar Petru, stând împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi aceasta şi plecaţi urechea la cuvintele mele:

15. pentru că aceştia nu sunt beţi, cum gândiţi voi, fiindcă* este al treilea ceas al zilei,

16. ci aceasta este ceea ce s-a spus prin profetul Ioel:

17. «Şi va fi în zilele din urmă, zice Dumnezeu, că voi* turna din Duhul Meu peste* orice făpturăLit. „carne“; şi fiii voştri şi fiicele* voastre vor profeţi; şi tinerii voştri vor vedea viziuni şi bătrânii voştri vor avea viseLit. „vor visa cu vise“; unele ms. omit „cu“;

18. da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna în zilele acelea din Duhul Meu, şi* vor profeţi.

19. Şi voi* faceLit. „voi da“ minuni sus în cer şi semne jos pe pământ, sânge şi foc şi negură de fum.

20. Soarele* se va preface în întuneric şi luna în sânge, mai înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi glorioasăUnele ms. omit „şi glorioasă“.

21. Şi va fi că oricine* va chema Numele Domnului va fi mântuit».

22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus Nazarineanul, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin* lucrări de putere şi minuni şi semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cumUnele ms. ad. „şi“ voi înşivă ştiţi,

23. pe Acesta, dat* după planul hotărât şi preştiinţa lui Dumnezeu, voiUnele ms. ad. „luându-L“*, prin mâna celor nelegiuiţiUnele ms. „cu mâini nelegiuite“, L-aţi răstignitLit. „L-aţi pironit“ şi L-aţi omorât,

24. pe* Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I durerile morţiiLit. „legăturile morţii“; sau „durerile naşterii“, pentru că nu era posibil ca El să fie ţinut de eaSau „de puterea ei“.

25. Pentru că David spune despre El: «Îl aveamLit. „Priveam“* întotdeauna pe DomnulUnele ms. ad. „meu“ înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu fiu clătinat.

26. De aceea mi s-a bucurat inima şi mi s-a veselit limba; da, chiar şi carnea mi se va odihni în speranţă,

27. pentru că nu vei lăsa sufletul meu înLit. „spre“ Locuinţa morţilorGr. „hades“, nici nu vei da pe Sfântul Tău să vadă putrezirea.

28. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, Mă vei umple de bucurie cu faţa Ta».

29. Fraţilor, să-mi fie îngăduit să vă spun deschis despre* patriarhul David că a murit şi a fost şi înmormântat, şi mormântul lui este între noi până în ziua aceasta.

30. Fiind deci profet şi* ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu jurământ ca din rodul coapselor luiUnele ms. ad. „să ridice după carne pe Hristosul, ca“ să stea pe tronul său,

31. văzând mai dinainte, el a vorbit despre învierea lui Hristos: căUnele ms. ad. „sufletul Lui“* n-a fost lăsat în Locuinţa morţilorGr. „hades“, nici carnea Lui n-a văzut putrezirea.

32. Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, pentru care noi* toţi suntem martori.

33. Fiind deci înălţatLit. „glorificat“* prin dreapta lui Dumnezeu şi primind* de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt*, a turnat ceea ce voiUnele ms. ad. „acum“ vedeţi şi auziţi.

34. Pentru că David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi spune: «Domnul a zis* Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,

35. până voi pune pe vrăjmaşii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale».

36. Să ştie deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a* făcut şiUnele ms. omit Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care voi L-aţi răstignit“.

37. Şi, auzind acestea, ei au* fost străpunşi în inimă şi le-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?“

38. Şi Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă* şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastreUnele ms. omit, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

39. Căci pentru voi este promisiunea şi pentru* copiii voştri şi pentru* toţi cei de departe, pe câţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru“.

40. Şi cu multe alte cuvinte mărturisea şi îiUnele ms. omit îndemna, spunând: „Salvaţi-vă din generaţia aceasta perversă“.

41. Aceia deci care au primitUnele ms. ad. „cu bucurie“ cuvântul lui au fost botezaţi; şi înUnele ms. omit ziua aceea s-au adăugat cam trei mii de suflete.

42. Şi* ei stăruiau în învăţătura şi în comuniunea apostolilorSau „în învăţătura apostolilor şi în comuniune“, Unele ms. ad. „şi“în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

43. Şi fiecare suflet a fost cuprins de teamă şi multe* minuni şi semne se făceau prin apostoli.

44. Şi toţi cei care credeau erau împreună şi aveau* toate în comun;

45. şi îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau* la toţi, după cum avea cineva nevoie.

46. Şi în* fiecare zi, stăruind într-un gând în templuGr. „hieron“, ansamblul curţilor şi al clădirilor templului şi frângând* pâinea acasăSau „în casele lor“, îşi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă,

47. lăudând pe Dumnezeu şi fiind plăcuţi* întreguluiLit. „având har la întregul“ popor. Iar Domnul* adăugaUnele ms. ad. „Adunării“ în fiecare zi pe cei care erau mântuiţiRămăşiţa lui Israel – evreii pe care Dumnezeu îi mântuia atunci şi îi adăuga Adunării.