1. Şi marele preot a spus: „Aşa sunt deciUnele ms. omit aceste lucruri?“

2. Iar el a spus: „FraţiLit. „Bărbaţi fraţi“* şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul gloriei S-a arătat părintelui nostru, Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui el în Haran,

3. şi i-a zis: «Ieşi* din ţara ta şi din rudenia ta şi intră în ţaraUnele ms. „într-o ţară“ pe care ţi-o voi arăta».

4. Atunci*, ieşind din ţara caldeenilor, a locuit în Haran şi, de acolo, după ce a murit tatăl său, l-a strămutat în ţara aceasta în care locuiţi voi acum.

5. Şi nu i-a dat moştenire în ea nici cât să-şi pună piciorulLit. „nici o urmă de picior“; şi a promis* că lui i-o va da în stăpânire şi seminţei lui după el, pe când nu avea copil.

6. Şi Dumnezeu a vorbit astfel: «Sămânţa* lui va locui temporar într-o ţară străină şi o vor înrobi şi o vor asupri patru* sute de ani.

7. Şi Eu voi judeca naţiunea căreia îi vor fi robi», a spus Dumnezeu. «Şi, după acestea, vor ieşi şi Îmi vor* sluji în locul acesta».

8. Şi i-a dat* legământul circumciziei; şi astfel* l-a născut pe Isaac şi l-a circumcis în ziua a opta; şi Isaac* pe Iacov şi Iacov* pe cei doisprezece patriarhi.

9. Şi* patriarhii, invidiindu-l pe Iosif, l-au vândut înLit. „către“ Egipt. Şi* Dumnezeu era cu el

10. şi l-a scăpat din toate necazurile lui; şi i-a dat har* şi înţelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi l-a făcut conducător peste Egipt şi peste toată casa lui.

11. Dar a venit* foamete peste toată ţara Egiptului şi în Canaan, şi mare necaz; şi părinţii noştri nu găseau hrană.

12. Dar Iacov*, auzind că sunt grâne în Egipt, i-a trimis întâi pe părinţii noştri acolo;

13. şi*, a doua oară, Iosif a fost făcut cunoscut fraţilor săi şi familia lui Iosif a ajuns cunoscută lui Faraon.

14. Şi* Iosif a trimis şi a chemat la el pe tatăl său, Iacov, şi pe toate* rudele luiUnele ms. omit, şaptezeci şi cinci de suflete.

15. Şi Iacov* a coborât în Egipt şi a murit* acolo, el şi părinţii noştri.

16. Şi* au fost duşi la Sihem şi aşezaţi în mormântul* pe care îl cumpărase Avraam cu preţ în argint, de la fiii lui Emor, înSau „tată al lui“ Sihem.

17. Dar, cum timpul* promisiunii pe care Dumnezeu o făcuseUnele ms. „o jurase“ lui Avraam se apropia, poporul a* crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

18. până când peste EgiptUnele ms. omit „peste Egipt“ s-a ridicat un alt împărat, care nu-l ştia pe Iosif.

19. El a uneltit împotriva neamului nostru şi a asuprit pe părinţii noştriUnele ms. omit, încât să-şi* arunce pruncii, ca să nu trăiască.

20. În* timpul acela s-a născut Moise şi era* frumosLit. „era de o frumuseţe divină“ înaintea lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui său.

21. Şi, când a fost* aruncat, fiica lui Faraon l-a luat şi l-a crescut ca fiu al ei.

22. Şi Moise a fost instruit în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic* în cuvintele luiUnele ms. omit şi în fapte.

23. Şi*, când era aproape deLit. „când i s-a împlinit o perioadă de“ patruzeci de ani, i-a venit în inimă să-i viziteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.

24. Şi, văzând pe unul nedreptăţit, l-a apărat şi l-a răzbunat pe cel asuprit, omorându-l pe egiptean.

25. Pentru că gândea că fraţii lui vor înţelege că Dumnezeu prin mâna lui le dă eliberareSau „mântuire“; dar ei n-au înţeles.

26. Şi a* doua zi li s-a arătat, pe când se băteau, şi i-a îndemnat la pace, spunând: «Voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?»

27. Dar cel care-l nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit, spunând: «Cine* te-a pus căpetenie şi judecător peste noi?

28. Vrei tu să mă omori şi pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?»

29. Şi, la* cuvântul acesta, Moise a fugit şi a fost un locuitor temporar în ţara Madian, unde a născut doi fii.

30. Şi*, când s-au împlinit patruzeci de ani, i s-a arătat un îngerUnele ms. ad. „al Domnului“ în pustiul muntelui Sinai, într-o flacără a unui rugArbust spinos aprins.

31. Şi Moise, văzând aceasta, s-a minunat de viziune; şi, când s-a apropiat să privească, a auzitLit. „a fost“ un glas al DomnuluiUnele ms. ad. „către el“:

32. «Eu* sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şiUnele ms. ad. „Dumnezeul“ al lui Isaac şiUnele ms. ad. „Dumnezeul“ al lui Iacov». Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să privească.

33. Şi Domnul* i-a spus: «Dezleagă sandaua picioarelor tale, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt.

34. Privind, am* văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt şi le-am auzit geamătul şi am coborât să-i scotSă-i iau cu sau pentru Mine de acolo. Şi acum, vino, te voi trimiteUnele ms. „te trimit“ în Egipt».

35. Pe acest Moise, pe care ei l-au respinsSau „l-au tăgăduit“, spunând: «Cine te a pus căpetenie şi judecător?», pe acesta, Dumnezeu l-a trimis căpetenie şi răscumpărător, cuUnele ms. „prin“ mâna* îngerului care i se arătase în rug.

36. El* i-a scos, făcând* minuni şi semne în ţara Egiptului, şi în* Marea Roşie, şi* în pustiu patruzeci de ani.

37. Acesta este Moise, cel care a spus fiilor lui Israel: «DumnezeuUnele ms. „Domnul Dumnezeul vostru“; alte ms. „Domnul Dumnezeul nostru“; alte ms. „Domnul Dumnezeu“ vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet* ca mineUnele ms. ad. „de El să ascultaţi“*».

38. Acesta* este cel care a fost în adunarea din pustiu cu îngerul* care îi vorbea peLit. „în“ muntele Sinai şi cu părinţii noştri; care a* primit cuvinte* vii, ca să ni le dea nouă;

39. de care părinţii noştri n-au vrut să asculte, ci l-au înlăturat, şi în inimile lor s-au întors în Egipt,

40. spunând* lui Aaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a scos din ţara Egiptului».

41. Şi* au făcut un viţel în zilele acelea şi au oferit jertfă idolului şi se bucurau de lucrările mâinilor lor.

42. Dar Dumnezeu S-a* întors de la ei şi i-a dat să slujească oştirii* cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: «Mi-aţi oferit voi Mie vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă* a lui Israel?

43. Da, aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeuluiUnele ms. ad. „vostru“ Remfan, chipurile pe care le-aţi făcut, ca să vă închinaţi lor; şi Eu vă voi strămuta dincolo de Babilon».

44. Părinţii noştri aveau cortul mărturieiUnele ms. „Cortul mărturiei era în mijlocul părinţilor voştri“ în pustiu, după cum a poruncit Cel care i-a vorbit lui Moise, ca să-l* facă după modelul pe care-l văzuse;

45. pe* care părinţii noştri, primindu-l de la cei dinainte, l-au şi adus, cu Iosua, când au intrat în stăpânirea naţiunilor pe* care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinţilor noştri, până în zilele lui David,

46. care* a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi* a cerut să găsească un cortSau „locaş“ pentru Dumnezeul lui Iacov;

47. iar* Solomon I-a zidit o casă.

48. Dar* Cel Preaînalt nu locuieşte în celeUnele ms. „temple“ făcute de mâini, după cum spune profetul:

49. «Cerul* este tronul Meu, şi pământul aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi Mie? spune Domnul, sau care este locul odihnei Mele?

50. N-a făcut mâna Mea toate acestea?»

51. Voi, cu grumazul înţepenit* şi necircumcişi* în inimăUnele ms. „în inimi“ şi în urechi, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt; şi voi, ca şi părinţii voştri.

52. Pe* care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi au omorât pe aceia care au vestit mai înainte despre venirea Celui* Drept, ai cărui trădători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum;

53. voi, care* aţi primit legea prin rânduiala îngerilor şi n-aţi păzit-o!“

54. Şi, auzind* ei acestea, îi tăia la inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.

55. Dar el, fiind plin* de Duh Sfânt, privind ţintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;

56. şi a spus: „Iată, văd* cerurile deschise şi pe Fiul* Omului stând la dreapta lui Dumnezeu“.

57. Dar ei au strigat cu glas tare şi şi-au astupat urechile şi s-au năpustit într-un gând asupra lui;

58. şi, scoţându-l* afară din cetate, îl loveau* cu pietre. Şi martorii* şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.

59. Şi-l loveau cu pietre pe Ştefan, care* se rugaLit. „chema“, „invoca“ şi spunea: „Doamne Isuse, primeşte* duhul meu“.

60. Şi, îngenunchind*, a strigat cu glas tare: „Doamne*, nu le ţine în seamă păcatul acesta“. Şi, spunând aceasta, a adormitA murit.