1. Dar Saul*, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a venit la marele preot

2. şi a cerut de la el scrisori către Damasc, către sinagogi, pentru ca, dacă va găsi pe vreunii care sunt ai Căii, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

3. Dar, pe când* călătorea, a fost că s-a apropiat de Damasc şi deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer.

4. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, spunându-i: „Saule, Saule, pentru ce Mă* persecuţi?“

5. Iar el a zis: „Cine eşti, Doamne?“ Şi ElUnele ms. „Domnul“ a spusUnele ms. omit „a spus“: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuţiUnele ms. ad. „«Îţi este greu să dai cu piciorul în ţepuşe»“.

6. Ridică-te darUnele ms. omit şi intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci“.

7. Iar oamenii* care călătoreau cu el stăteau încremeniţi, auzind glasulSau „sunetul“, dar nevăzând pe nimeni.

8. Şi Saul s-a ridicat de la pământ şi, având ochii deschişi, nu vedea pe nimeniUnele ms. „nimic“. Şi, ducându-l de mână, l-au adus în Damasc.

9. Şi a fost fără vedere trei zile şi n-a mâncat, nici n-a băut.

10. Şi în Damasc era un ucenic cu numele* Anania. Şi Domnul i-a zis într-o viziune: „Anania!“ Şi el a spus: „Iată-mă, Doamne!“

11. Şi Domnul i-a zis: „Ridică-te şi mergi pe strada care se cheamă «Dreaptă» şi caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul, din Tars*. Pentru că, iată, el se roagă;

12. şi a văzut într-o viziuneUnele ms. omit „într-o viziune“ pe un om cu numele Anania intrând şi punându-şi mânaUnele ms. „mâinile“ peste el, ca să vadă din nou“.

13. Şi Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta, câte* rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim;

14. şi aici are autoritate de la preoţii de seamă ca să-i lege pe toţi care* cheamă Numele Tău“.

15. Şi Domnul i-a zis: „Du-te, pentru că acesta* Îmi este un vas alesLit. „al alegerii“, ca să poarte Numele Meu înaintea naţiunilor* şi a împăraţilorUnele ms. „atât înaintea naţiunilor, cât şi a împăraţilor“* şi a fiilor lui Israel;

16. pentru că Eu îi* voi arăta câte trebuie să sufere pentru Numele Meu“.

17. Şi Anania* a mers şi a intrat în casă; şi, punându-şiUnele ms. „punând“* mâinile peste el, a spus: „Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, ca să vezi din nou şi să* fii umplut de Duh Sfânt“.

18. Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi şiUnele ms. ad. „îndată“ a văzut şi, ridicându-se, a fost botezat;

19. şi, mâncând, s-a întărit. Şi* elUnele ms. „Saul“ a fost cu ucenicii din Damasc câteva zile.

20. Şi îndată L-a predicat în sinagogi pe IsusUnele ms. „Hristos“, că* El este Fiul lui Dumnezeu.

21. Şi toţi care auzeau erau uimiţi şi spuneau: „Nu este acesta* cel care nimicea în Ierusalim pe cei care chemau Numele acesta şi a venit aici pentru aceasta, ca să-i ducă legaţi la preoţii de seamă?“

22. Dar Saul se întărea tot mai mult şi îi punea în încurcătură* pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristosul.

23. Şi, după ce s-au împlinit multe zile, iudeii s-au* sfătuit împreună să-l omoare;

24. dar complotul* lor a fost adus la cunoştinţa lui Saul. Şi păzeau şiUnele ms. omit porţile, şi zi şi noapte, ca să-l omoare.

25. Dar ucenicii l-au luat noaptea şi l-au* coborât prin zid, lăsându-l jos într-un coş.

26. ŞiUnele ms. ad. „Saul“, ajungând* la Ierusalim, încerca să se alăture ucenicilor şi toţi se temeau de el, necrezând că era ucenic.

27. Dar* Barnaba l-a luat şi l-a adus la apostoli şi le-a istorisit cum pe drum Îl văzuse pe Domnul şi că El îi vorbise, şi cum* în Damasc a vorbit cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

28. Şi era cu ei intrând* şi ieşind la Ierusalim

29. şi vorbind cu îndrăzneală în Numele DomnuluiUnele ms. ad. „Isus“; alte ms. „în Numele lui Isus“. Şi vorbea şi discuta cu eleniştiiEvrei care vorbeau greceşte*, dar* ei căutau să-l omoare.

30. Şi fraţii, aflând aceasta, l-au coborât la Cezareea şi l-au trimis la Tars.

31. Deci AdunareaPuţine ms. „adunările“*, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în frica Domnului; şi creştea prin mângâierea Duhului Sfânt.

32. Şi a fost că Petru, trecând prin* toate ţinuturile, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida.

33. Şi acolo a găsit un om, cu numele Enea, care era paralizat, de opt ani zăcând în pat.

34. Şi Petru i-a spus: „Enea, Isus, Hristosul, te* vindecă; ridică-te şi fă-ţi patul!“ Şi îndată s-a ridicat.

35. Şi l-au văzut toţi cei care locuiau în Lida şi în Saron*, care s-au* şi întors la Domnul.

36. Şi în Iope era o ucenică numită Tabita, care tradus înseamnă DorcaAram. „Tabita“ (gr. „Dorca“) înseamnă Gazelă. Ea era plină de* lucrări bune şi de milosteniile pe care le făcea.

37. Şi a fost că, în zilele acelea, s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, după ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus*.

38. Iar Lida fiind aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, rugându-l: „Nu întârzia să vii la noiUnele ms. „la ei“!“

39. Şi, ridicându-se, Petru a plecat cu ei; pe care, atunci când a sosit, l-au dus în camera de sus; şi toate văduvele stăteau lângă el, plângând şi arătându-i cămăşile şi hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele.

40. Iar Petru, scoţându-i* pe toţi afară şiUnele ms. omit îngenunchind*, s-a rugat; şi, întorcându-se spre trup, a spus*: „Tabita, ridică-te!“ Şi ea şi-a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a aşezatÎn capul oaselor.

41. Şi, dându-i mâna, a ridicat-o şi, chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a înfăţişat-o vie.

42. Şi s-a făcut cunoscut lucrul acesta prin toată cetatea Iope şi* mulţi au crezut în Domnul.

43. Şi a fost că el a rămas multe zile în Iope la un oarecare Simon*, un tăbăcar.