1. Festus deci, venind în provincie, după trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim.

2. Şi preoţii de seamăUnele ms. „marele preot“* şi conducătorii iudeilor au făcut o plângere înaintea lui împotriva lui Pavel şi îl rugau,

3. cerând ca o favoare, împotriva lui, să trimită să-l aducă la Ierusalim, pregătind* o cursă, ca să-l omoare pe drum.

4. Festus deci a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi urmează să plece acolo în curând.

5. „Deci cei cu autoritate între voi“, ·a zis el, „coborând cu mine, să-l acuze, dacă* este ceva nepotrivit în omul acesta“.

6. Şi, după ce a rămas printre ei nu mai mult de opt sauUnele ms. omit „opt sau“ zece zile, a coborât la Cezareea. Şi a doua zi, stând pe scaunul de judecată, a poruncit să fie adus Pavel.

7. Şi, când a venit el, iudeii care coborâseră de la Ierusalim l-au înconjurat, aducând multe* şi grele învinuiriUnele ms. ad. „împotriva lui Pavel“, pe care nu le puteau dovedi.

8. Unele ms. ad. „Iar“PavelUnele ms. „el“, apărându-se, a spus: „N-am greşit cu nimic nici* împotriva legii iudeilor, nici împotriva templuluiGr. „hieron“, nici împotriva Cezarului“.

9. Dar Festus, dorind* să câştige favoarea iudeilor, răspunzând lui Pavel, a spus: „Vrei* să te sui la Ierusalim, să fii judecat acolo înaintea mea pentru aceste lucruri?“

10. Iar Pavel a spus: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am făcut nici un rău, după cum foarte bineSau „mai bine“ ştii şi tu.

11. DeciUnele ms. „De aceea“, dacă* am făcut vreun rău şi am săvârşit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc să mor; dar, dacă nu este nimic din cele de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate daLit. „dărui“ lor. Apelez* la Cezar“.

12. Atunci Festus, după ce a discutat cu consiliul, a răspuns: „Ai apelat la Cezar, la Cezar vei merge!“

13. Şi, după ce au trecut câteva zile, Agripa, împăratul, şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să-l salute pe Festus.

14. Şi, după ce au stat acolo mai multe zile, Festus i-a spus împăratului cele despre Pavel, zicând: „Este aici un* om lăsat de Felix în închisoare,

15. despre* care, când am fost la Ierusalim, preoţii de seamă şi bătrânii iudeilor au făcut plângere, cerând o sentinţă împotriva lui.

16. Le-am* răspuns că nu este obiceiul romanilor să deaUnele ms. ad. „nimicirii“ pe vreun om mai înainte ca acuzatul să îi aibă de faţă pe acuzatori şi să aibă ocazia de a se apăra cu privire la acuzaţie.

17. Deci, când au venit ei împreună aici, fără întârziere*, a doua zi am stat pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus omul cu privire la care acuzatorii,

18. când s-au înfăţişat, nu aduceau nici o învinuire din aceea pe care o bănuiam eu.

19. Dar* aveau împotriva lui nişte întrebări cu privire la religia lorLit. „închinarea lor faţă de demoni“ şi la un oarecare Isus, mort, despre care Pavel spunea că este viu.

20. Şi eu însumi, fiind nedumerit cu privire la cercetarea acestor lucruriUnele ms. „cercetarea aceasta“, am întrebat dacă ar vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo cu privire la acestea.

21. Dar Pavel făcând apel să fie reţinut pentru judecata lui Augustus, am poruncit să fie ţinut până îl voi trimite la Cezar“.

22. Şi Agripa* i-a zisUnele ms. omit lui Festus: „Aş vrea să-l aud şi eu pe acest om“. „Mâine“, a spus el, „îl vei auzi“Unele ms. „Şi el spune: «Mâine îl vei auzi».“.

23. A doua zi deci, când Agripa şi Berenice au venit cu mare fast şi au intrat în sala de audiere, împreună cu comandanţii şi cu oamenii de seamă ai cetăţii, a fost adus Pavel, la porunca lui Festus.

24. Şi Festus ·a spus: „Împărate Agripa şi toţi bărbaţii care sunteţi de faţă cu noi, priviţi pe acesta, despre care toată* mulţimea iudeilor mi-a cerut, atât în Ierusalim, cât şi aici, strigând împotrivă, că* nu trebuie să mai trăiască.

25. Dar eu, înţelegând că n-a făcut* nimic vrednic de moarte, şi el însuşi apelând la Augustus, am hotărât să-l trimit pe acest om,

26. despre care n-am nimic sigur de scris domnului meu. De aceea l-am adus înaintea voastră şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetare, să am ce să scriu.

27. Pentru că mi se pare fără sens ca, trimiţând un întemniţat, să nu arăt şi acuzaţiile împotriva lui“.