1. Şi, pe când vorbeau ei poporului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii şi căpitanul templuluiGr. „hieron“ şi saducheii*,

2. supăraţi că aceştia învaţă poporul şi vestesc în Isus învierea dintre morţi.

3. Şi au pus mâinile pe ei şi i-au pus sub pază până a doua zi, pentru că era deja seară.

4. Însă mulţi dintre cei care au auzit cuvântul au crezut; şi numărul bărbaţilor a ajuns cam laUnele ms. omit „cam la“ cinci mii.

5. Şi a fost că, a doua zi, mai-marii lor şi bătrânii şi cărturarii s-au adunat în Ierusalim,

6. şi Ana*, marele preot, şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din familia marilor preoţi.

7. Şi, după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: „Cu* ce putere sau în numele cui aţi făcut voi aceasta?“

8. Atunci* Petru, umplut de Duh Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai poporului şi bătrâni ai lui IsraelUnele ms. omit „ai lui Israel“!

9. Dacă astăzi suntem cercetaţi pentru o binefacere făcută unui om bolnav, cumLit. „în cine“ a fost el vindecatSau „mântuit“,

10. să ştiţi voi toţi şi tot poporul lui Israel că, în* Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, pe* care voi L-aţi răstignit, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morţi, prin ElLit. „în Acela“ stă acesta înaintea voastră sănătos.

11. El* este «Piatra dispreţuită de voi, ziditorii, care a ajunsSau „a fost făcută“ cap de unghi».

12. Şi în nimeni altul nu este mântuire, pentru că nu* este sub cer nici un alt Nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiţi“.

13. Dar, văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi înţelegând că* sunt oameni fără carte şi neînvăţaţi, se mirau; şi i-au recunoscut că fuseseră împreună cu Isus.

14. ŞiUnele ms. „Dar“, privind pe omul vindecat stând împreună cu* ei, nu aveau nimic de spus împotrivă;

15. dar, după ce le-au poruncit să iasă afară din sinedriu, s-au sfătuit între ei,

16. spunând: „Ce* să le facem acestor oameni? Pentru că, în adevăr, un semn evident* s-a făcut prin ei, arătat tuturor locuitorilor din Ierusalim, şi nu-l putem tăgădui.

17. Dar, pentru ca aceasta să nu se răspândească mai departe în popor, să-i ameninţăm cu asprimeLit. „cu ameninţare“; unele ms. omit să nu mai vorbească în Numele acesta nici unui om“.

18. Şi, chemându-i*, le-au poruncitUnele ms. „au poruncit“ să nu vorbească deloc, nici să nu înveţe pe alţii în Numele lui Isus.

19. Dar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecaţi voi dacă* este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;

20. pentru că* noi nu putem să nu spunem ceea ce am* văzut şi am auzit“.

21. Dar ei, tot ameninţând, le-au dat drumul, negăsind deloc cum să-i pedepsească, din cauza* poporului, pentru că* toţi Îl glorificau pe Dumnezeu pentru ceea ce se făcuse;

22. pentru că omul căruia iSau „în care“ se făcuse acest semn al vindecării avea peste patruzeci de ani.

23. Şi*, fiind lăsaţi să plece, au venit la ai lor şi au istorisit tot ce le spuseseră preoţii de seamă şi bătrânii.

24. Şi ei, când au auzit, într-un gând şi-au ridicat glasul către Dumnezeu şi au spus: „Stăpâne, Tu eşti DumnezeulSau „Dumnezeu“; unele ms. „Tu eşti Acela“ care* ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate câte sunt în ele,

25. care ai spus prin Duhul SfântUnele ms. omit „prin Duhul Sfânt“, prin gura slujitorului Tău, David, tatăl nostruUnele ms. „prin gura lui David, slujitorul Tău“; alte ms. omit „prin Duhul sfânt“ şi „tatăl nostru“: «Pentru ce* s-au dezlănţuit naţiunile şi s-au gândit popoarele la cele deşarte?

26. Împăraţii pământului s-au ridicat şi mai-marii s-au adunat împreună împotriva Domnului şi împotriva Hristosului Său».

27. Pentru că, într-adevăr*, s-au adunat împreună în această cetateUnele ms. omit „în această cetate“; alte ms. omit „această“ împotriva Sfântului* Tău Slujitor, Isus, pe* care L-ai uns, atât Irod cât şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel,

28. ca* să facă tot ceea ce mâna Ta şi planul Tău hotărâseră dinainteSau „predestinaseră“ să fie.

29. Şi acum, Doamne, priveşte la ameninţările lor şi dă robilor Tăi să* poată vesti Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala,

30. întinzându-Ţi Tu mâna, spre vindecare şi spre a* se face semne şi minuni prin* Numele Sfântului Tău Slujitor*, Isus“.

31. Şi, după ce s-au rugat ei, s-a* cutremurat locul în care erau adunaţi şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor care crezuseră erau* una. Şi nici* unul nu spunea că ceva din ceea ce avea era al lui, ci toate le aveau în comun.

33. Şi apostolii dădeau mărturie cu mare* putere despre* învierea Domnului IsusUnele ms. ad. „Hristos“; alte ms. „Isus Hristos, Domnul“ şi mare har* era peste toţi.

34. Pentru că printre ei nici unul nu ducea lipsă de nimic: pentru că* toţi câţi erau proprietari de ogoare sau case, vânzându-le, aduceau preţurile celor vândute

35. şi le* puneau la picioarele apostolilor; şi se* împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

36. Şi IosifUnele ms. „Iose“, numit de apostoli şi Barnaba (care tradus înseamnă: Fiul mângâierii), un levit, cipriot prin naştere,

37. având un ogor, l-a vândut şi a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.