1. Iar în zilele acelea, numărul* ucenicilor înmulţindu-se, s-a făcut un murmur al eleniştilorEvrei care vorbeau greceşte* împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea în slujireaDe ajutorare* zilnică.
2. Şi cei doisprezece, chemând la ei mulţimea ucenicilor, au spus: „Nu* este potrivitSau „drept“ ca noi, lăsând Cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese.
3. De aceea, fraţilor, căutaţi* şapte bărbaţi dintre voi, cu mărturie bună, plini de Duh SfântUnele ms. omit şi de înţelepciune, pe care îi vom puneUnele ms. „să-i punem“ la această lucrare.
4. Iar noi vom* stărui în rugăciune şi în slujirea Cuvântului“.
5. Şi cuvântul acesta a plăcut înaintea întregii mulţimi; şi au ales pe Ştefan, bărbat* plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip*, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae*, un prozelit din Antiohia,
6. pe care* i-au pus înaintea apostolilor; şi, după ce s-au rugat, şi-au* pus mâinile peste ei.
7. Şi Cuvântul* lui Dumnezeu sporea şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim şi o mare mulţime de* preoţi ascultau de credinţă.