1. Şi unii*, coborând din Iudeea, îi învăţau pe fraţi: „Dacă* nu sunteţiUnele ms. „veţi fi“ circumcişi după* obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi“.

2. Deci, făcându-se tulburare şi nu puţină discuţie din partea lui Pavel şi a lui Barnaba împotriva lor, au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să* se suie la Ierusalim, la apostoli şi la bătrâni, pentru această întrebare.

3. Ei deci, trimişi* de adunare, străbăteau Fenicia şi Samaria, istorisind* întoarcereaLa Dumnezeu naţiunilor; şi făceau mare bucurie tuturor fraţilor.

4. Şi, când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi bineSau „cu bucurie“ de adunare şi de apostoli şi de bătrâni şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei.

5. Şi unii dintre cei din partidaSecta fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat dintre ei, spunând că trebuie să-i circumcidă şi să le ceară să ţină legea lui Moise.

6. Şi apostolii şi bătrânii s-au strâns împreună, ca să vadă ce este de făcutLit. „să vadă despre acest lucru“.

7. Şi, făcându-se multă discuţie, Petru, ridicându-se, le-a zis: „FraţilorLit. „Bărbaţi fraţi“*, voi ştiţi că, din zilele de la început, Dumnezeu a ales între voiUnele ms. „între noi“ ca, prin gura mea, naţiunile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.

8. Şi Dumnezeu, cunoscătorul* inimilor, a mărturisit pentru ei, dându-leUnele ms. „dând“* Duhul Sfânt ca şi nouă.

9. Şi n-a făcut nici* o deosebire între noi şi ei, curăţindu-le* inimile prin credinţă.

10. Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, punând* pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am fost în stare să-l purtăm?

11. Ci noi credem* că suntemUnele ms. „că vom fi“ mântuiţi prin harul Domnului IsusUnele ms. ad. „Hristos“, în acelaşi fel ca şi ei“.

12. Şi toată mulţimea a tăcut; şi-i ascultau pe Barnaba şi pe Pavel istorisind toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu printre naţiuni prin ei.

13. Şi, după ce au tăcut ei, Iacov* a răspuns, zicând: „FraţilorLit. „Bărbaţi fraţi“, ascultaţi-mă!

14. Simon* a istorisit cum întâi Dumnezeu a căutatSau „a cercetat“ să iaSau „să scoată“ dintre naţiuni un popor pentru Numele Său.

15. Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum este scris:

16. «După* acestea Mă voi întoarce şi voi zidi din nou cortul cel căzut al lui David şi voi zidi din nou ruinele lui şi-l voi întări,

17. pentru ca rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul, şi toate naţiunile peste care este chemat Numele Meu,

18. spune Domnul, care face acestea», cunoscute dintotdeaunaUnele ms. „care face toate acestea». Cunoscute lui Dumnezeu dintotdeauna Îi sunt toate lucrările Lui“; alte ms. „care face acestea». Cunoscută lui Dumnezeu dintotdeauna este lucrarea Lui“.

19. De aceea, eu* socotesc să nu-i tulburăm pe cei dintre naţiuni care se* întorc la Dumnezeu,

20. ci să le scriem să se ferească de* întinările idolilor şi de* curvie şi de cele sugrumate şi* de sânge.

21. Pentru că, din generaţiile din vechime, Moise are în fiecare cetate pe cei care-l predică, fiind citit* în sinagogi în fiecare sabat“.

22. Atunci li s-a părut potrivit apostolilor şi bătrânilor, împreună cu întreaga adunare, să trimită bărbaţi aleşi dintre ei la Antiohia împreună cu Pavel şi Barnaba: pe Iuda, numitUnele ms. ad. „şi“ Barsaba*, şi pe Sila, bărbaţi conducători între fraţi,

23. scriind prin mâna lor astfelUnele ms. omit: „Apostolii şi bătrânii şi fraţiiUnele ms. „Apostolii şi fraţii bătrâni“, către fraţii dintre naţiuni care sunt la Antiohia şi în Siria şi în Cilicia: Salutare!

24. Fiindcă am auzit că unii*, ieşind dintre noi, cărora nu le-am dat poruncă, v-au tulburat prin cuvinte, zdruncinându-vă sufletele, spunând că trebuie să fiţi circumcişi şi să păziţi legeaUnele ms. omit „spunând că trebuie să fiţi circumcişi şi să păziţi legea“,

25. ni s-a părut potrivit, fiind toţi într-un gând, să trimitem la voi bărbaţi anume aleşi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

26. oameni* care şi-au expus vieţile pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.

27. Am trimis deci pe Iuda şi pe Sila, care şi ei înşişi vă vor spune, prin cuvânt, aceleaşi lucruri.

28. Pentru că s-a părut potrivit Duhului Sfânt şi nouă să nu se pună peste voi nici o greutate mai mare decât acesteUnele ms. omit lucruri necesare:

29. să* vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge* şi de cele sugrumate şi de curvie; de care, păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!“

30. Ei deci, când li s-a dat drumul, au venitUnele ms. „au coborât“ la Antiohia şi, strângând mulţimea, au dat epistola.

31. Şi, după ce au citit-o, s-au bucurat pentru mângâiere.

32. Şi Iuda şi Sila, fiind şi ei profeţi, prin multe cuvinte au* îndemnat pe fraţi şi i-au întărit.

33. Şi, rămânând acolo un timp, li s-a* dat drumul în pace de la fraţi la cei care i-au trimisUnele ms. „către apostoli“.

34. Dar lui Sila i s-a părut potrivit să rămână acolo. Unele ms. omit v. 34

35. Şi Pavel* şi Barnaba au stat în Antiohia, învăţându-i şi vestind Cuvântul Evangheliei Domnului, împreună cu mulţi alţii.

36. Dar, după câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem acum şi să-i vizităm pe fraţiiUnele ms. ad. „noştri“ din* fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului şi să vedem cum se află“.

37. Şi Barnaba îşi propunea să-l ia cu ei şiUnele ms. omit pe Ioan*, numit Marcu;

38. dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care îi* părăsise din Pamfilia şi nu mersese cu ei în lucrare.

39. Unele ms. ad. „Şi“, omiţând „deci“A apărut deci o astfel de neînţelegereSau „o încordare foarte mare“ între ei, încât s-au despărţit unul de altul; şi Barnaba, luând cu sine pe Marcu, a plecat cu corabia spre Cipru;

40. iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, încredinţat* de fraţi harului lui DumnezeuUnele ms. „harului Domnului“.

41. Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind* adunările.