1. Şi Samuel* a murit. Şi tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns*; şi l-au înmormântat în casa lui, în Rama.

Şi David s-a ridicat şi a coborât în pustiul* Paran.

2. Şi în Maon* era un om a cărui avere era în CarmelCarmel în Iuda*. Şi omul acesta era foarte bogat şi avea trei mii de oi şi o mie de capre şi îşi tundea oile în Carmel.

3. Şi numele omului era NabalNebun sau Neevlavios şi numele soţiei sale, AbigailBucuria tatălui. Şi femeia era înţeleaptăLit. „cu bună înţelegere“ şi frumoasă la chip, dar soţul era aspru şi rău în faptele sale şi era din casa lui Caleb*.

4. Şi David a auzit în pustiu că Nabal îşi tundea* oile.

5. Şi David a trimis zece tineri şi David a zis tinerilor: „Suiţi-vă la Carmel şi mergeţi la Nabal şi întrebaţi-l de sănătate în numele meu.

6. Şi să-i ziceţi: «Să trăieşti! şi pace* ţie şi pace casei tale şi pace la tot ce este al tău!

7. Şi acum am auzit că ai tunzători; acum, păstorii tăi au fost cu noi şi noi nu le-am făcut nici un răuLit. „nu i-am necinstit“ şi nu le-a lipsit* nimic în toate zilele cât au fost în Carmel.

8. Întreabă pe tinerii tăi şi îţi vor spune. De aceea, să capete bunăvoinţă tinerii în ochii tăi, pentru că venim într-o zi* bună. Dă, te rugăm, ce va găsi mâna ta, robilor tăi şi fiului tău David»“.

9. Şi tinerii lui David au venit şi i-au vorbit lui Nabal cu toate cuvintele acestea în numele lui David, apoi au tăcut.

10. Şi Nabal a răspuns slujitorilor lui David şi a zis: „Cine* este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi robi care fug, fiecare de la stăpânul său.

11. Şi să iau* eu pâinea mea şi apa mea şi carnea mea, pe care am înjunghiat-o pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni pe care nu-i ştiu de unde sunt?“

12. Şi tinerii lui David s-au întors pe drumul lor şi au mers înapoi şi au venit şi i-au istorisit potrivit cu toate cuvintele acestea.

13. Şi David a zis oamenilor săi: „Încingeţi-vă fiecare sabia!“ Şi şi-au încins fiecare sabia; şi David şi-a încins şi el sabia; şi s-au suit după David cam patru sute de inşi, iar două sute au rămas* pe lângă bagaje.

14. Şi unul dintre slujitoriLit. „tineri“ a istorisit Abigailei, soţia lui Nabal, zicând: „Iată, David a trimis soli din pustiu ca să binecuvânteze pe stăpânul nostru şi el i-a batjocorit.

15. Şi oamenii au fost foarte buni cu noi şi nu ne-au făcut nici un rău* şi nimic nu ne-a lipsit în toate zilele cât am mers cu ei, când eram în câmpii.

16. Ei ne-au fost zid* şi noaptea şi ziua, în toate zilele cât am fost cu ei, păscând oile.

17. Şi acum, înţelege şi vezi ce ai de făcut, pentru că răul* s-a hotărât împotriva stăpânului nostru şi împotriva casei lui; şi el este un astfel de fiu* al lui Belial, încât nimeni nu-i poate vorbi“.

18. Şi Abigail s-a grăbit şi a luat* două sute de pâini şi două burdufuri cu vin şi cinci oi pregătite şi cinci măsuri de grăunţe prăjite şi o sută de turte de stafide şi două sute de turte de smochine şi le-a pus pe măgari.

19. Şi a zis slujitorilor săi: „Treceţi înaintea* mea; iată, eu vin în urma voastră“. Dar soţului ei, Nabal, nu i-a spus.

20. Şi a fost aşa: pe când călărea pe măgar şi cobora într-un loc stufos al dealului, iată, David şi oamenii săi coborau spre ea şi ea i-a întâlnit.

21. Şi David zisese: „În adevăr, în zadar am păzit tot ce avea acesta în pustiu, de nu s-a pierdut nimic din tot ce era al lui; şi el mi-a răsplătit* binele cu rău.

22. Aşa să facă* Dumnezeu vrăjmaşilorUnele ms. din Septuaginta omit lui David şi încă mai mult, dacă voi lăsa* până la lumina dimineţii vreo parte bărbătească* din tot ce este al lui!“

23. Şi Abigail a văzut pe David şi s-a grăbit şi s-a dat jos* de pe măgar şi a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a plecat până la pământ.

24. Şi a căzut la picioarele lui şi a zis: „Asupra mea, domnul meu, asupra mea să fie nelegiuirea; şi să vorbească, te rog, roaba ta la urechile tale, şi ascultă cuvintele roabei tale.

25. Te rog, să nu ia aminte domnul meu la acest om al lui Belial, Nabal; pentru că, aşa cum este numele lui, aşa este şi el: Nabal este numele lui şi nebunie este în el; şi eu, roaba ta, n-am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis.

26. Şi acum, domnul meu, viu* este Domnul şi viu este sufletul tău, pentru că Domnul te-a oprit* ca să ajungi la vărsare de sânge şi să te răzbuniLit. „să te salvezi“* cu propria ta mână. Şi acum, vrăjmaşii* tăi şi cei care caută să facă rău domnului meu să fie ca Nabal!

27. Şi acum darul* acestaLit. „binecuvântarea aceasta“, pe care l-a adus roaba ta domnului meu, să se dea tinerilor care urmează pe domnul meu.

28. Iartă, te rog, greşeala roabei tale! Pentru că Domnul va face* negreşit domnului meu o casă trainică, pentru că domnul meu poartă războaiele* Domnului şi nu s-a găsit rău* în tine în toate zilele tale.

29. Şi, dacă un om se ridică să te urmărească şi să caute sufletul tău, sufletul domnului meu va fi legat* în mănunchiul celor viiLit. „mănunchiul vieţilor“ de Domnul Dumnezeul tău şi El va azvârli sufletele vrăjmaşilor tăi ca din căuşul praştiei*.

30. Şi va fi aşa: când Domnul va face domnului meu după tot binele pe care l-a vorbit despre tine şi te va pune conducător* peste Israel,

31. atunci aceasta nu va fi un prilej de cădere pentru tine, nici mustrare de inimă pentru domnul meu, că ai vărsat sânge fără motiv şi că domnul meu s-a răzbunatLit. „s-a salvat“ singur. Şi, când Domnul va face bine domnului meu, atunci adu-ţi aminte de roaba ta“.

32. Şi David a zis către Abigail: „Binecuvântat* să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care te-a trimis în ziua aceasta în întâmpinarea mea!

33. Şi binecuvântată să fie judecata taSau „discernământul tău“ şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit* în ziua aceasta de a ajunge la vărsare de sânge şi a mă salva cu propria mea mână.

34. Dar, cu adevărat, viu este Domnul Dumnezeul lui Israel care m-a oprit să-ţi fac rău că, dacă nu te-ai fi grăbit şi n-ai fi venit în întâmpinarea mea, hotărât nu i-ar fi rămas lui Nabal până* la lumina dimineţii nici măcar o singură parte bărbătească“.

35. Şi David a luat din mâna ei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te* în pace acasă; vezi, am ascultat de glasul tău şi te-am primit* bineLit. „ţi-am ridicat faţa““.

36. Şi Abigail a venit la Nabal şi, iată, el avea un ospăţ* în casa lui, ca ospăţul unui împărat; şi inima lui Nabal era veselă, pentru că era foarte beat. Şi ea nu i-a spus nici un cuvânt, mic sau mare, până la lumina dimineţii.

37. Şi a fost aşa: dimineaţa, când beţia lui Nabal trecuseLit. „când ieşise vinul din Nabal“, soţia sa i-a spus toate aceste lucruri şi inima lui a fost lovită ca de moarte şi el a devenit ca de piatră.

38. Şi a fost aşa: cam după zece zile, Domnul a lovit* pe Nabal şi el a murit.

39. Şi când David a auzit că a murit Nabal, a spus: „Binecuvântat* să fie Domnul, care mi-a apărat cauza* în dezonoarea pe care mi-a făcut-o Nabal şi care a oprit* pe robul Său de la rău; şi Domnul a întors* răutatea lui Nabal asupra capului său“. Şi David a trimis cuvânt Abigailei, ca s-o ia de soţie.

40. Şi slujitorii lui David au venit la Abigail, la Carmel, şi i-au vorbit, zicând: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de soţie“.

41. Şi ea s-a ridicat şi s-a plecat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, slujnica ta este o roabă, ca să spele* picioarele slujitorilor domnului meu“.

42. Şi Abigail s-a grăbit şi s-a ridicat şi a încălecat pe un măgar, cu cinci dintre slujnicele ei care o urmau; şi a mers după solii lui David şi a fost soţia lui.

43. Şi David a luat şi pe Ahinoam din Izreel*; şi amândouă* au fost soţiile sale.

44. Iar Saul dăduse pe Mical*, fiica sa, soţia lui David, lui Palti, fiul lui Laiş, care era din Galim*.