1. Şi a fost aşa: când a sfârşit el de vorbit lui Saul, sufletul* lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David şi Ionatan* l-a iubit ca pe sufletul său.

2. Şi Saul l-a luat în ziua aceea şi nu l-a lăsat* să se întoarcă la casa tatălui său.

3. Şi Ionatan şi David au făcutLit. „au tăiat“ sau „au confirmat“ prin tăierea în două a jertfei legământ*, pentru că îl iubea ca pe sufletul său.

4. Şi Ionatan şi-a dezbrăcat mantia care era pe el şi a dat-o lui David, şi hainele sale, până şi sabia sa şi arcul său şi brâul său.

5. Şi David ieşea: oriîncotro îl trimitea Saul, reuşeaSau „se purta înţelept“. Şi Saul l-a pus peste bărbaţii de război. Şi era plăcut în ochii întregului popor şi chiar şi în ochii slujitorilor lui Saul.

6. Şi a fost aşa: când veneau ei, când se întorcea David de la uciderea filisteanului, femeile* au ieşit din toate cetăţile lui Israel cântând şi jucând, ca să-l întâmpine pe împăratul Saul cu tamburine, cu bucurie şi cu instrumente cu trei coardeSau „cu cântece alese“.

7. Şi femeile răspundeau* una alteia cântând şi zicând:

„Saul* a ucis miile lui,

iar David zecile lui de mii“.

8. Şi Saul s-a mâniat foarte tare şi acest cuvânt a fost rău* în ochii săi şi a zis: „Lui David i-au dat zeci de mii şi mie mi-au dat mii! Nu-i mai rămâne decât* împărăţia!“

9. Şi, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răiSau „a privit cu gelozie“ pe David.

10. Şi a fost aşa: a doua zi, un duh* rău de la Dumnezeu a venit peste Saul, şi el profeţea* în mijlocul casei sale; şi David cânta* cu mâna sa, cum făcea în fiecare zi. Şi Saul avea suliţa* în mână.

11. Şi Saul a aruncat* suliţa şi a zis: „Voi pironi pe David de perete“. Şi David s-a ferit dinaintea lui de două ori.

12. Şi Saul se temea* de David, pentru că Domnul* era cu el, iar de la Saul Se depărtase*.

13. Şi Saul l-a îndepărtat de la el însuşi şi l-a făcut căpetenia sa peste o mie; şi el ieşea* şi intra înaintea poporului.

14. Şi David reuşea în toate căile sale pentru căSau „şi“ Domnul* era cu el.

15. Şi Saul a văzut că era foarte înţeleptSau „reuşea în toate“ şi-i era frică de el.

16. Şi tot* Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra înaintea lor.

17. Şi Saul i-a zis lui David: „Iată pe Merab, fiica mea cea mai mare; pe ea ţi-o voi da de soţie*, numai fii viteaz pentru mine şi poartă războaiele* Domnului“. Pentru că Saul zicea: „Să nu fie mâna* mea asupra lui, ci mâna filistenilor să fie asupra lui“.

18. Şi David a zis lui Saul: „Cine* sunt eu? Şi ce este viaţa mea şi familia tatălui meu în Israel, ca să-i fiu ginere împăratului?“

19. Şi a fost aşa: la timpul când Merab, fiica lui Saul, urma să fie dată lui David, a fost dată de soţie lui Adriel* din Mehola*.

20. Şi Mical*, fiica lui Saul, îl iubea pe David. Şi i-au spus lui Saul, şi lucrul acesta a fost bunLit. „drept“ în ochii lui.

21. Şi Saul a zis: „I-o voi da şi îi va fi o cursă* şi mâna* filistenilor va fi asupra lui“. Şi Saul a zis lui David: „Astăzi să-mi fii ginere* această a doua oarăSau „prin una din cele două““.

22. Şi Saul a poruncit slujitorilor săi: „Vorbiţi lui David în ascuns, zicând: „Iată, împăratul te place şi toţi slujitorii săi te iubesc; şi acum fii ginerele împăratului“.

23. Şi slujitorii lui Saul au spus cuvintele acestea în auzul lui David. Şi David a zis: „Este uşor lucru în ochii voştri să fii ginerele împăratului? Şi eu sunt om sărac şi fără nume“.

24. Şi slujitorii lui Saul i-au spus, zicând: „David a vorbit aceste cuvinte“.

25. Şi Saul a zis: „Aşa să spuneţi lui David: «Împăratul nu doreşte zestre*, ci o sută de prepuţuri de-ale filistenilor, ca împăratul să fie răzbunat* pe vrăjmaşii săi»“. Şi Saul avea de gând* să-l facă pe David să cadă prin mâna filistenilor.

26. Şi slujitorii săi au spus aceste cuvinte lui David şi lucrul acesta a fost bunLit. „drept“ în ochii lui David, ca să fie ginerele împăratului. Şi nu se împliniseră* zilele,

27. când David s-a ridicat şi s-a dus, el şi oamenii* săi, şi a lovit două sute de inşi dintre filisteni. Şi David a adus* prepuţurile lor şi le-a dat împăratului în număr deplin, ca să fie ginerele împăratului. Şi Saul i-a dat de soţie pe Mical, fiica sa.

28. Şi Saul a văzut şi a recunoscut că Domnul era cu David; şi Mical, fiica lui Saul, îl iubea.

29. Şi Saul s-a temut şi mai mult de David; şi Saul i-a fost vrăjmaş lui David în toate zilele sale.

30. Şi căpeteniile filistenilor ieşeau* să prădeze; şi a fost aşa: ori de câte ori ieşeau ei, David reuşea mai multSau „se purta cu mai multă înţelepciune“* decât toţi slujitorii lui Saul. Şi numele său a fost foarte preţuit.