1. Şi Ana s-a rugat* şi a spus:

„Mi se veseleşte* inima în Domnul.

Mi s-a înălţat putereaLit. „cornul“* înSau „de“ sau „prin“ Domnul.

Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei:

pentru că eu mă bucur* în mântuirea Ta.

2. Nimeni* nu este sfânt ca Domnul, pentru că nu este altul* în afară de Tine

şi nu este stâncă* asemenea Dumnezeului nostru.

3. Nu vă înmulţiţi cuvintele trufaşe.

Să nu iasă mândrie* din gura voastră,

pentru că Domnul este un Dumnezeu al cunoştinţei*

şi de El sunt cântărite faptele.

4. Arcul* celor puternici este sfărâmat

şi cei care se poticneau sunt încinşi cu putere.

5. Cei care erau sătui* s-au închiriat pentru pâine

şi cei flămânzi nu mai sunt flămânzi;

chiar cea sterilă* a născut şapte

şi cea care avea* mulţi copii lâncezeşte.

6. Domnul omoară* şi dă viaţă,

coboară în Locuinţa morţilor şi ridică de acolo.

7. Domnul face sărac* şi bogat,

şi coboară* şi înalţă.

8. El ridică din pulbere* pe cel sărac,

înalţă din gunoi pe cel nevoiaş,

ca să-l facă să şadă* cu căpeteniile

şi să moştenească tronul gloriei.

Pentru că stâlpii* pământului sunt ai Domnului

şi pe ei a aşezat El lumea.

9. El păzeşte picioarele* celor sfinţiSau „celor evlavioşi“, „celor plini de îndurare“ ai Săi,

iar cei răi vor amuţiSau „vor muri“ în întuneric.

Pentru că nici un om nu va învinge prin putere.

10. Cei care se luptă cu Domnul vor fi sfărâmaţi* în bucăţi.

El va tuna împotriva lor din ceruri*,

Domnul va judeca* marginile pământului

şi va da* putere împăratului Său

şi va înălţa cornul* unsului Său“.

11. Şi Elcana s-a dus la Rama*, la casa lui. Şi copilul slujea* Domnului înaintea preotului Eli.

12. Şi fiii lui Eli erau fii* ai lui Belial; ei nu-L cunoşteau* pe Domnul.

13. Şi obiceiul preoţesc cu poporul era acesta: când aducea cineva o jertfă, venea slujitorulLit. „tânărul“ preotului, pe când fierbea carnea, cu o furcă cu trei coarne în mâna lui;

14. şi o afunda în tigaie sau în cazan sau în căldare sau în oală; preotul lua pentru el tot ce scotea furca. Aşa făceau cu toţi cei din Israel care veneau acolo la Şilo*.

15. Şi, înainte de a arde* ei grăsimea, slujitorul preotului venea şi zicea omului care jertfea: „Dă carne de fript pentru preot, pentru că nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă“.

16. Şi dacă omul îi zicea: „Vor arde negreşit mai întâi grăsimea şi apoi ia cât îţi doreşte sufletul!“, atunci el zicea: „Nu, ci acum să mi-o dai, iar dacă nu, o voi lua cu forţa“.

17. Şi păcatul acestor tineri era foarte mare* înaintea Domnului, pentru că oamenii dispreţuiau* darul Domnului.

18. Iar Samuel slujea* înaintea Domnului, ca băiat, încins* cu un efod de in.

19. Şi mama sa îi făcea o mantie mică şi i-o aducea* în fiecare an, când se suia cu soţul ei ca să ofereLit. „să jertfească“ jertfa de fiecare an.

20. Şi Eli a binecuvântat* pe Elcana şi pe soţia lui şi a zis: „Domnul să-ţi dea sămânţă din femeia aceasta în locul celui primit prin rugăciuneLit. „pentru împrumutul“* care a fost dat Domnului!“ Şi ei au mers la locul lor.

21. Şi Domnul a cercetatLit. „a vizitat“* pe Ana şi ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi băiatul Samuel creştea* înaintea DomnuluiLit. „cu Domnul“.

22. Şi Eli era foarte bătrân şi a auzit tot ce făceau fiii săi faţă de tot Israelul şi cum se culcau cu femeile* care slujeauSau „se strângeau“ la intrarea cortului întâlnirii.

23. Şi le-a zis: „Pentru ce faceţi lucruri ca acestea? Pentru că aud de faptele voastre rele de la tot poporul acesta.

24. Nu, fiii mei, pentru că ştirea pe care o aud nu este bună; voi faceţi pe poporul Domnului să greşească.

25. Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, Dumnezeu* îl va judecaVa arbitra; dar, dacă un om păcătuieşte împotriva* Domnului, cine se va ruga pentru el?“ Şi n-au ascultat de glasul tatălui lor, pentru că Domnul voia* să-i omoare.

26. Şi băiatul Samuel creştea mereu, fiind plăcut* şi Domnului şi oamenilor.

27. Şi un om* al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: «Nu M-am descoperit* Eu casei tatălui tău când erau în Egipt, în casa lui Faraon?

28. Şi l-am ales* dintre toate seminţiile lui Israel, ca să-Mi fie preot, ca să se suie la altarul MeuSau „ca să jertfească pe altarul Meu“, să ardă tămâie, să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat* casei tatălui tău toate jertfele prin foc ale fiilor lui Israel.

29. Pentru ce călcaţi* voi în picioare jertfa Mea şi darul Meu, pe care l-am poruncit să fie în locuinţa* Mea? Şi onorezi tu pe fiii tăi mai mult* decât pe Mine, îngrăşându-vă cu cele mai alese dintre toate darurile lui Israel, poporul Meu?»

30. De aceea, Domnul Dumnezeul lui Israel zice: «Am spus* în adevăr: «Casa ta şi casa tatălui tău vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna». Dar acum Domnul zice: «Departe* de Mine! Pentru că pe cei care Mă onorează îi voi onora*, şi cei care Mă dispreţuiesc* vor fi puţin preţuiţi.

31. Iată, vin zile* când îţi voi tăia braţulSau „sămânţa“ tău şi braţul casei tatălui tău, încât nu va fi nici un bătrân în casa ta.

32. Şi vei vedea strâmtorarea locuinţeiSau „un potrivnic în locuinţa Mea“ Mele în tot binele care se va face lui Israel şi nu va mai fi bătrân* în casa ta în toate zilele.

33. Şi acela dintre ai tăi pe care nu-l voi nimici de la altarul Meu va fi ca să ţi se topească ochii şi să-ţi întristeze sufletul; şi toată sămânţa casei tale va muri în floarea vârstei.

34. Şi acesta va fi semnul* pentru tine – ce li se va întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: vor muri amândoi* într-o singură zi.

35. Şi Îmi voi ridica* un preot credincios, care va face potrivit cu ce este în inima Mea şi în sufletul Meu; şi îi voi zidi* o casă trainică şi va umbla înaintea unsului* Meu în toate zilele.

36. Şi va fi aşa: oricine* va rămâne în casa ta va veni şi se va pleca înaintea lui pentru o bucată mică de argint şi pentru o turtă de pâine; şi va zice: «Pune-mă, te rog, în vreuna din slujbele preoţeşti, ca să mănânc şi eu o bucată de pâine»“.