1. Şi, când* a terminat Solomon să se roage, a coborât* foc din ceruri şi a mistuit arderea-de-tot şi jertfele; şi gloria* Domnului a umplut casa.

2. Şi preoţii n-au putut intra în casa Domnului, pentru că gloria Domnului umpluse casa Domnului.

3. Şi toţi fiii lui Israel, când au văzut coborând focul şi gloria Domnului asupra casei, s-au plecat cu faţa la pământ pe pavaj şi s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând:

„Pentru că este bun*, pentru că bunătatea* Lui rămâne pentru totdeauna!“

4. Şi împăratul* şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului.

5. Şi împăratul Solomon a jertfit o jertfă de douăzeci şi două de mii de boi şi de o sută douăzeci de mii de oi. Astfel împăratul şi tot poporul au dedicat casa lui Dumnezeu.

6. Şi preoţii* au stat la datoria lor, şi leviţii cu instrumentele muzicale ale Domnului, pe care împăratul David le făcuse ca să-L laude pe DomnulSau „ca să-I mulţumească Domnului“, „pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!“ – când David aducea laude cu eleLit. „prin mâna lor“; şi preoţii sunau* din trâmbiţe în dreptul lor şi tot Israelul stătea în picioare.

7. Şi Solomon a sfinţit* mijlocul curţii care era în faţa casei Domnului; pentru că acolo a adus arderile-de-tot şi grăsimea jertfelor de pace, pentru că altarul de aramă pe care-l făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile-de-tot şi darurile de mâncare şi grăsimea.

8. În timpul* acela, Solomon a ţinut sărbătoarea şapte zile, şi tot Israelul împreună cu el, o adunare foarte mare, de la intrarea* Hamatului până la pârâul* Egiptului.

9. Şi în ziua a opta au ţinut o adunare* de sărbătoare; pentru că au ţinut dedicarea altarului şapte zile, şi sărbătoarea, şapte zile.

10. Şi în ziua a douăzeci şi treia* a lunii a şaptea a dat drumul poporului la corturile lor, bucuroşi şi voioşi cu inima pentru binele pe care-l făcuse Domnul lui David şi lui Solomon şi lui Israel, poporul Său.

11. Şi Solomon a terminat* casa Domnului şi casa împăratului; şi tot ce a fost în inima lui Solomon să facă în casa Domnului şi în casa lui a reuşit.

12. Atunci Domnul S-a arătat* lui Solomon noaptea şi i-a zis: „Am auzit rugăciunea Ta şi Mi-am ales locul* acesta drept casă* de jertfă.

13. Dacă voi închide* cerurile ca să nu fie ploaie, sau dacă voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, sau dacă voi trimite ciumă în poporul Meu,

14. şi poporul Meu care este numit* după Numele MeuSau „peste care este chemat Numele Meu“ se va smeri* şi se va ruga şi va căuta faţa Mea şi se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta* din ceruri şi le voi ierta păcatul şi le voi vindeca ţara.

15. Şi ochii* Mei vor fi deschişi şi urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea din locul acesta.

16. Şi acum am ales* şi am sfinţit casa aceasta, ca Numele Meu să fie acolo pentru totdeauna; şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo în toate zilele.

17. Şi cât despre tine, dacă vei umbla* înaintea Mea cum a umblat David, tatăl tău, şi vei face potrivit cu tot ce ţi-am poruncit, şi vei păzi rânduielile Mele şi judecăţile Mele,

18. atunci voi întări tronul împărăţiei tale, după legământul încheiat cu David, tatăl tău, zicând: «Nu-ţi va lipsi* un bărbat care să împărăţească în Israel».

19. Dar dacă vă veţi abate* şi veţi părăsi rânduielile Mele şi poruncile Mele pe care le-am pus înaintea voastră şi veţi merge şi veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina lor,

20. atunci îi voi smulge* din rădăcină din pământul Meu pe care l-am dat lor; şi casa aceasta pe care am sfinţit-o Numelui Meu o voi arunca de la faţa Mea şi o voi face de pominăSau „un proverb“ şi de batjocură* între toate popoarele.

21. Şi casa aceasta, cât este de înaltă*, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit* şi va zice: «Pentru ce* a făcut Domnul aşa ţării acesteia şi casei acesteia?»

22. Şi vor zice: «Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, şi s-au alipit de alţi dumnezei şi s-au închinat lor şi le au slujit: de aceea a adus asupra lor toată nenorocirea aceasta»“.