1. Şi, când s-a făcut dimineaţă, toţi* preoţii de seamă şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotrivaSau „cu privire la“ lui Isus, ca să-L omoare.

2. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au dat în mâna lui PonţiuUnele ms. omit Pilat, guvernatorul*.

3. Atunci* lui Iuda, care L-a vândut, văzând că a fost condamnat, i-a părut rău şi a restituit cei treizeci de arginţi preoţilor de seamă şi bătrânilor,

4. spunând: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat“. Dar ei i-au spus: „Ce ne pasă nouă? Te priveşte!“

5. Şi el, aruncând arginţii în templuGr. „naos“, templul propriu-zis, a plecat; şi* s-a dus şi s-a spânzurat.

6. Şi preoţii de seamă au luat arginţii şi au spus: „Nu este permis să-i punemSau „să-i aruncăm“ în vistierieGr. „corban“, pentru că sunt preţ de sânge“.

7. Şi, ţinând sfat, au cumpărat cu ei „Ogorul olarului“, ca loc de înmormântare pentru străini.

8. De aceea, ogorul* acela a fost numit „Ogorul sângelui“, până astăzi.

9. Atunci s-a împlinit ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice: „Şi am luatSau „au luat“ cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, pe care L-au* preţuit unii din fiii lui Israel,

10. şi i-am datUnele ms. „i-au dat“ pentru «Ogorul olarului», după cum mi-a poruncit Domnul“.

11. Iar Isus stătea înaintea guvernatorului; şi guvernatorul L-a întrebat, spunând: „Tu eşti Împăratul iudeilor?“ Şi Isus i-a spus*: „Tu zici“.

12. Şi, când era acuzat de preoţii de seamă şi de bătrâni, nu răspundea nimic*.

13. Atunci Pilat ·I-a spus: „Nu auzi* câte mărturisesc ei împotriva Ta?“

14. Şi El nu i-a răspuns nici măcar un singur cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult.

15. Şi, la sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei.

16. Şi aveau atunci un întemniţat vestit, numit Baraba.

17. Ei deci fiind adunaţi împreună, Pilat le-a spus: „Pe care vreţi să vi-l eliberez, pe Baraba, sau pe Isus, Cel numit Hristos?“

18. pentru că ştia că din invidie Îl dăduseră în mâna lui.

19. Iar pe când stătea el pe scaun la judecată, soţia lui a trimis la el, spunând: „Să n-ai nimic a face cu Omul Acela drept, pentru că am suferit mult astăzi în vis pentru El“.

20. Dar preoţii* de seamă şi bătrânii au convins mulţimile să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

21. Şi guvernatorul, răspunzând, le-a spus: „Pe care din cei doi vreţi să vi-l eliberez?“ Şi ei au spus: „Pe Baraba!“

22. Pilat ·le-a spus: „Ce să fac deci cu Isus, care Se numeşte Hristos?“ Ei toţi ·i-auUnele ms. „au“ spus: „Să fie răstignit!“

23. Şi elUnele ms. „guvernatorul“ a spus: „Dar ce rău a făcut?“ Iar ei şi mai tare strigau, spunând: „Să fie răstignit!“

24. Şi Pilat, văzând că nimic nu foloseşte, ci se face mai mare tulburare, a luat* apă, şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii şi a spus: „Sunt nevinovat de sângeleUnele ms. ad. „acesta“ şi omit „acestui Drept“ acestui Drept. Vă priveşte!“

25. Şi tot poporul, răspunzând, a spus: „Sângele* Lui fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“

26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce L-a biciuit*, L-a dat ca să fie răstignit.

27. Atunci ostaşii guvernatorului, luând pe Isus cu ei în pretoriuSala în care judeca guvernatorul roman, au adunat în jurul Lui toată ceataLit. „cohorta“;

28. şi, dezbrăcându-L de haina Lui, L-au* îmbrăcat cuLit. „I-au pus împrejur“ o mantie stacojie.

29. Şi, împletind* o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi o trestie în mâna dreaptă. Şi îngenuncheau înaintea Lui şi îşi băteau joc de El, spunând: „SalutareLit. „Bucură-Te“, formulă prescurtată de salut; aici cu sens dispreţuitor, Împărate al iudeilor!“

30. Şi, scuipându-L*, luau trestia şi-L băteau peste cap.

31. Şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au dezbrăcat de mantie şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi* L-au dus să-L răstignească.

32. Şi, pe când* ieşeau, au găsit un om, un cirenean, cu numele Simon; pe el l-au obligat să meargă cu ei, ca să-I ducă crucea.

33. Şi, venind la un loc numit Golgota, care înseamnăLit. „se numeşte“ „Locul Căpăţânii“,

34. I-au* dat să bea oţetUnele ms. „vin“; băutura ostaşilor romani era vinul acrit amestecat cu fiere; şi, gustând, n-a vrut să bea.

35. Şi, după ce L-au răstignit, au împărţit* hainele Lui între ei, aruncând sorţiUnele ms. ad. „ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul: «Au împărţit hainele mele între ei şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi»“.

36. Şi*, stând jos, Îl păzeau acolo.

37. Şi au pus deasupra capului Său acuzaţia Lui scrisă: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“.

38. Atunci ·au fost răstigniţi împreună* cu El doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga.

39. Iar trecătorii* Îl huleau, dând din capLit. „clătinându-şi capetele“

40. şi spunând: „Tu*, Cel care dărâmi templulGr. „naos“, templul propriu-zis şi îl zideşti în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă* eşti Fiu al lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!“

41. ŞiUnele ms. omit „Şi“ la fel şi preoţiiUnele ms. „La fel preoţii“ de seamă, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrâniiUnele ms. ad. „şi cu fariseii“, spuneau:

42. „Pe alţii i-a mântuit, pe Sine Însuşi nu Se poate mântui! Unele ms. ad. „Dacă“Este Împăratul lui Israel: să coboare acum de pe cruce şi vom crede în ElUnele ms. „Îl vom crede“!

43. S-a* încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea! Pentru că a spus: «Sunt Fiu al lui Dumnezeu»“.

44. Şi tâlharii care fuseseră răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleaşi* insulteUnele ms. „Îl batjocoreau în acelaşi fel“.

45. Iar de la* ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste toată ţaraSau „peste tot pământul“ până la ceasul al nouălea.

46. Şi, pe la ceasul al nouălea, Isus a* strigat cu glas tare, spunând: „Eli*, Eli, lama sabactani?“, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“

47. Şi unii dintre cei care stăteau acolo, când au auzit, au spus: „Pe Ilie îl cheamă Acesta!“

48. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, după ce l-a umplut* cu oţet şi l-a pus într-o trestie, Îi dădea să bea.

49. Dar ceilalţi spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască!“

50. Şi Isus, strigând din nou cu glas tare, Şi-a dat duhul.

51. Şi, iată, perdeaua* templuluiGr. „naos“ s-a rupt în două, de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi stâncile s-au despicat;

52. şi mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care adormiseră au înviatSau „s-au ridicat“;

53. şi, ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

54. Iar centurionul* şi cei care-L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au temut foarte mult, spunând: „Cu adevărat, Acesta era Fiu al lui Dumnezeu!“

55. Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-L* urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-I,

56. între care erau Maria din Magdala şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.

57. Şi, când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.

58. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat trupulUnele ms. omit.

59. Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in

60. şi l-a* pus în mormântul său nou, pe care-l săpase în stâncă. Şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, a plecat.

61. Şi erau acolo Maria din Magdala şi cealaltă Marie, stând în faţa mormântului.

62. Şi, a doua zi, care este după Pregătire, preoţii de seamă şi fariseii s-au adunat la Pilat,

63. spunând: „Domnule, ne-am amintit că înşelătorul Acela, când era încă în viaţă, a spus: «După* trei zile înviez».

64. Porunceşte deci ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii LuiUnele ms. omit „Lui“; alte ms. ad. „noaptea“ şi să-L fure şi să spună poporului: «A înviat dintre cei morţi!», şi înşelăciunea din urmă să fie mai rea decât cea dintâi“.

65. ŞiUnele ms. omit Pilat le-a spus: „Aveţi o pază; mergeţi, asiguraţi-o cum ştiţi“.

66. Şi au mers şi au asigurat* mormântul cu paza, după ce au pecetluit piatra.