Evanghelia după Matei

Capitolul 19

Despre căsătorie, divorţ, necătorie (Mc 10.1-12)

1. Şi a fost că, atunci* când Isus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturileLit. „hotarele“ Iudeii, dincolo de Iordan.

2. Şi* mari mulţimi L-au urmat şi El i-a vindecat acolo.

3. Şi au venit la El fariseiiUnele ms. „farisei“, ispitindu-L şi spunândUnele ms. „spunându-I“: „Este permis unui om să-şi lase soţia pentru orice motiv?“

4. Iar El, răspunzând, a spusUnele ms. „le-a spus“: „Nu aţi citit că* Cel care i-a făcut, de la început i-a făcutSau „Cel care i-a făcut de la început, i-a făcut“ bărbat şi femeie,

5. şi a spus: «De aceea* va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa şi cei* doi vor fi un singur trupLit. „spre o singură carne“»?

6. astfel că nu mai sunt doi, ci un singur trup; deci ce a unitLit. „ce a înjugat împreună“ Dumnezeu, omul să nu despartă“.

7. Ei ·I-au spus: „Atunci de ce* a poruncit Moise să-i dea o carte de despărţire şi să oUnele ms. omit lase?“

8. El ·le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile, dar de la început nu a fost aşa.

9. Dar Eu* vă spun că oricine îşi va lăsa soţia în afară de motiv de curvie şi se va căsători cu alta, comite adulter; şi cine se căsătoreşte cu una lăsată de bărbat comite adulter“.

10. Ucenicii SăiUnele ms. omit I-au spus: „Dacă* astfel este situaţia omului cu soţia luiUnele ms. omit, nu este de folosSau „nu este avantajos“, „nu este convenabil“ să se căsătorească“.

11. Şi El le-a spus: „Nu* toţi pot primi cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat;

12. pentru că sunt fameni care au fost născuţi aşa din pântecele mamei; şi sunt fameni care au fost făcuţi fameni de către oameni; şi sunt fameni* care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate primi, să primească“.

Isus şi copilaşii (Mc 10.13-16;Lc 18.15-17)

13. Atunci I-au fost aduşi copilaşi ca să-Şi punăUnele ms. „să pună“ mâinile peste ei şi să Se roage; iar ucenicii i-au mustrat.

14. Dar Isus a spusUnele ms. „le-a spus“: „Lăsaţi copilaşii şi nu-i opriţi să vină la Mine, pentru că Împărăţia cerurilor este a* unora ca ei“.

15. Şi, după ce Şi-a pusUnele ms. „a pus“ mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Isus şi bogatul (Mc 10.17-31;Lc 18.18-30)

16. Şi, iată, un om, apropiindu-se, I-a spus: „ÎnvăţătoruleUnele ms. „Bunule Învăţător“*, ce bineSau „ce lucru bun“ să fac ca să am viaţă eternă?“

17. Şi El i-a zis: „Ce Mă întrebi despre bunătate? Unul singur este bunUnele ms. „Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu“; alte ms. „Unul singur este Cel bun“. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, ţine poruncile“.

18. El ·I-a spus: „Care?“ Şi Isus i-a spus: „Să* nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti fals;

19. onorează* pe tatăl tău şi pe mama taLit. „pe tatăl şi pe mama“; alte ms. „pe tatăl tău şi pe mama“; şi să* iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!“

20. Tânărul ·I-a spus: „Toate acestea le-am ţinutUnele ms. ad. „din tinereţea mea“; ce-mi mai lipseşte?“

21. Isus i-a spus: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te*, vinde ce ai şi dă la săraci şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mă!“

22. Dar tânărul, când a auzit cuvântul acesta, a plecat întristat, pentru că avea multe proprietăţi.

23. Şi Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun: Cu greu* va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

24. Şi din nou vă spun: Mai uşor este să treacăUnele ms. „să intre“ o cămilă printr-o ureche de ac, decât să intreUnele ms. omit „să intre“ un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu“.

25. Şi uceniciiUnele ms. ad. „Săi“, când au auzit, au fost foarte uimiţi, spunând: „Cine deci poate fi mântuit?“

26. Dar Isus, privind la ei, le-a spus: „La oameni, aceasta este imposibil, dar* la Dumnezeu toate sunt posibile“.

27. Atunci Petru, răspunzând, I-a spus: „Iată, noi* am lăsat toate şi Te-am urmat; ce va fi deci cu noi?“

28. Şi Isus le-a spus: „Adevărat vă spun că voi, care M-aţi urmat, când Fiul Omului va şedea pe tronul Său de glorie, la înnoireaRenaşterea tuturor lucrurilor, veţi* şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

29. Şi oricineLit. „oricine care“ a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţieUnele ms. omit „sau soţie“, sau copii, sau ogoare, pentru Numele Meu, va primi însutitUnele ms. „mult mai mult“ şi va moşteni viaţa eternă.

30. Dar* mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)