1. Şi a fost că, atunci când a sfârşit Isus toate cuvintele acestea, a spus ucenicilor Săi:

2. „Ştiţi* că după două zile este Paştele şi Fiul Omului va fi datLit. „este predat“ să fie răstignit“.

3. Atunci* preoţii de seamăUnele ms. ad. „şi cărturarii“ şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea palatului marelui preot care se numea Caiafa;

4. şi au ţinut sfat împreună, ca să-L prindă pe Isus prin viclenie şi să-L omoare.

5. Dar spuneau: „Nu în sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor“.

6. Iar* Isus fiind în Betania*, în casa lui Simon Leprosul,

7. a venit la El o femeie având un vas de alabastru cu mir foarte scump şi l-a turnat pe capul Lui, pe când stătea la masă.

8. Dar, când au văzut uceniciiUnele ms. ad. „Săi“ acest lucru, s-au supărat, spunând: „Pentru ce risipa aceasta?

9. Pentru căUnele ms. ad. „mirul“ acesta se putea vinde cu mult şi să se dea săracilor“.

10. Dar Isus, cunoscând aceasta, le-a spus: „De ce faceţi supărare femeii? Pentru că ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine.

11. Pentru că* pe săraci întotdeauna îi aveţi cu voi, dar* pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.

12. Pentru că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, a făcut-o pentru înmormântarea Mea.

13. Adevărat vă spun, oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va vorbi şi despre ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei“.

14. Atunci* unul din cei doisprezece, cel numit Iuda* Iscarioteanul, a mers la preoţii de seamă

15. şi le-a spus: „Ce* vreţi să-mi daţi, şi eu vi-L voi preda?“ Şi ei i-au hotărâtSau „cântărit“ treizeci de arginţi.

16. Şi de atunci căuta o ocazie potrivită ca să-L predea.

17. Iar în* cea dintâi zi a Azimelor, ucenicii au venit la Isus, spunândUnele ms. „spunându-I“: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştele?“

18. Şi El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare om şi spuneţi-i: «Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; voi faceUnele ms. „fac“ Paştele în casa taUnele ms. „la tine“, cu ucenicii Mei»“.

19. Şi ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştele.

20. Şi, când s-a făcut seară, El a stat la masă cu cei doisprezeceUnele ms. ad. „ucenici“.

21. Şi, pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va preda“.

22. Şi ei, întristându-se foarte mult, au început să-I spună fiecare: „Nu cumva sunt eu, Doamne?“

23. Iar El, răspunzând, a spus: „Cel* care a înmuiatSau „înmoaie“ cu Mine mâna în farfurie, acela Mă va preda.

24. Fiul Omului Se duce, în adevăr, după cum* este scris despre El; dar vai* de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut“.

25. Şi Iuda, cel care L-a predat, răspunzând, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabi?“ El ·i-a spus: „Tu ai zis“.

26. Şi, pe când mâncau ei, Isus, luând* pâineUnele ms. „pâinea“ şi binecuvântândSau „mulţumind“, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor şi a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta* este trupul Meu“.

27. Şi, luând paharulUnele ms. „un pahar“ şi mulţumind, le-a dat, spunând: „Beţi toţi din el;

28. pentru că acesta* este sângele Meu, al* noului legământUnele ms. „al legământului“, cel care se varsă pentru* mulţi spre iertarea păcatelor.

29. Dar vă spun că de acum nicidecum nu voi bea din acest rod al viţei, până* în ziua aceea când îl voi bea cu voi nouNu din nou, ci într-un fel nou, în Împărăţia Tatălui Meu“.

30. Şi, după ce* au cântat o cântare de laudăUn psalm, au ieşit spre Muntele Măslinilor.

31. Atunci Isus ·le-a spus: „În noaptea aceasta toţi* vă veţi* poticni de Mine, pentru că este scris: «Voi bate* păstorul şi oile turmei se vor risipi».

32. Dar, după învierea Mea, voi* merge înaintea voastră în Galileea“.

33. Şi Petru, răspunzând, I-a spus: „DacăUnele ms. „Chiar dacă“ toţi se vor poticni de Tine, eu niciodată nu mă voi poticni“.

34. Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşulLit. „cocoş“ (şi în v.74, 75), de trei ori Mă vei tăgădui“.

35. Petru ·I-a spus: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nicidecum nu Te voi tăgădui“. Şi toţi ucenicii spuneau la fel.

36. Atunci* Isus ·a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani şi ·le-a spus ucenicilorUnele ms. ad. „Săi“: „Şedeţi aici până voi merge să Mă rog acolo“.

37. Şi, luând cu Sine pe Petru şi pe* cei doi fii ai lui Zebedei, a început să Se întristeze şi să Se tulbure adânc.

38. Atunci ElUnele ms. „Isus“ ·le-a spus: „Sufletul Meu este foarte întristat*, până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine“.

39. Şi, mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se* şi spunând: „Tatăl Meu, dacă este posibil, să treacă* de la Mine paharul acesta; însă nu* cum vreau Eu, ci cum vrei Tu“.

40. Şi ·a venit la ucenici şi ·i-a găsit dormind şi ·i-a spus lui Petru: „Aşa, n-aţi fost în stare un singur ceas să vegheaţi împreună cu Mine?

41. Vegheaţi* şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnăLit. „gata“, dar carnea, fără putere“.

42. Mergând din nou, a doua oară, Se ruga, spunând: „Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacăUnele ms. ad. „de la Mine“ acestaUnele ms. „acest pahar“ fără să-l beau, facă-se voia Ta“.

43. Şi, venind, i-a găsitUnele ms. „îi găseşte“ din nouUnele ms. „Şi, venind din nou, i-a găsit“ dormind, pentru că ochii le erau îngreuiaţi.

44. Şi, lăsându-i, a mers din nou şi S-a rugat a treia oară, spunând acelaşi cuvânt.

45. Atunci ·a venit la uceniciUnele ms. „ucenicii Săi“ şi ·le-a spus: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă; iată, s-a apropiat ceasul, şi Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.

46. Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, s-a apropiat cel care Mă vinde“.

47. Şi, pe când* vorbea El încă, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el o mare mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la preoţii de seamă şi de la bătrânii poporului.

48. Iar cel care L-a vândut le dăduse un semn, spunând: „Pe care-L voi săruta, Acela este; apucaţi-L!“

49. Şi îndată, apropiindu-se de Isus, a spus: „SalutareLit. „Bucură-Te“, formulă prescurtată de salut; aici cu sens dispreţuitor, Rabi!“; şi L-a* sărutat multSau „L-a acoperit cu sărutări“.

50. Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru ce ai venit?“ Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus şi L-au apucat.

51. Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus a întins mâna, şi-a scos sabia şi, lovind pe robul marelui preot, i-a tăiat urechea.

52. Atunci Isus ·i-a spus: „Pune-ţi sabia la locul ei, pentru că* toţi cei care iau sabia, de sabie vor pieri.

53. Sau gândeşti că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, şi să-Mi pună la îndemână mai* mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

54. Atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că* aşa trebuie să fie?“

55. În ceasul acela, Isus a spus mulţimilor: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi? În fiecare zi şedeam cu voiUnele ms. omit „cu voi“ învăţându-vă în templuGr. „hieron“ şi nu M-aţi prins.

56. Dar toate acestea au avut loc ca să se împlinească Scripturile* profeţilor“. Atunci* toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

57. Iar cei care-L apucaseră pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.

58. Şi Petru Îl urma de departe până la curtea marelui preot şi, intrând înăuntru, şedea cu slujitorii, ca să vadă sfârşitul.

59. Şi preoţii de seamă şi bătrâniiUnele ms. omit „şi bătrânii“ şi tot sinedriul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

60. Şi n-au găsit nici unaUnele ms. ad. „şi“, repetând „n-au găsit nici una“ după „falşi“, deşi au venit mulţi* martori falşi. Dar la urmă au venit doi* martori falşi

61. şi au spus: „Acesta a zis: «Eu pot* să dărâm templulGr. „naos“, templul propriu-zis lui Dumnezeu şi în trei zile să-l zidesc»“.

62. Şi marele preot, ridicându-se, I-a spus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“

63. Dar Isus* tăcea. Şi marele preot, răspunzând, I-a spus: „Te* jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu“.

64. Isus ·i-a spus: „Tu ai zis. Mai mult, vă spun: de* acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând* la dreapta puterii şi venind pe norii cerului“.

65. Atunci* marele preot şi-a sfâşiat hainele, zicând: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit hulaUnele ms. ad. „Lui“.

66. Ce gândiţi?“ Şi ei, răspunzând, au spus*: „Este vinovat de moarte!“

67. Atunci* L-au scuipat în faţă şi L-au bătut cu pumnii şi unii L-au* pălmuitSau „L-au lovit cu nuiele“,

68. spunând: „Profeţeşte-ne, Hristoase, cine este cel care Te-a lovit?“

69. Dar Petru şedea afară, în curtea palatului; şi o servitoare a venit la el, spunând: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul“.

70. Dar el a tăgăduit înaintea tuturorUnele ms. „înaintea lor, a tuturor“, spunând: „Nu ştiu ce zici“.

71. Şi, când a ieşit în pridvor, l-a văzut alta şi ·a spus celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus Nazarineanul“.

72. Şi din nou el a tăgăduit cu jurământ: „Nu cunosc pe Omul acesta“.

73. Şi puţin după aceea, cei care stăteau acolo au venit şi i-au spus lui Petru: „Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, pentru că şi vorbirea ta te dă pe faţă“.

74. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta“. Şi îndată a cântat cocoşul.

75. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Isus, careUnele ms. ad. „îi“ spusese: „Mai înainte* de a cânta cocoşul, de trei ori Mă vei tăgădui“. Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.