Evanghelia după Matei

Capitolul 20

Parabola lucrătorilor viei

1. Pentru că Împărăţia cerurilor este asemenea unui stăpân al caseiLit. „om stăpân de casă“ care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să angajeze lucrători pentru via sa.

2. Şi, învoindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.

3. Şi, ieşind pe la ceasul al treileaUnele ms. „pe la al treilea ceas“, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru;

4. şi lor le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi vă voi da ce este drept». Şi ei s-au dus.

5. Din nou, ieşind pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut la fel.

6. Ieşind iar pe la ceasulUnele ms. omit al unsprezecelea, a găsit pe alţii stândUnele ms. ad. „fără lucru“ şi ·le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua fără lucru?»

7. Ei ·i-au spus: «Pentru că nu ne-a angajat nimeni». El ·le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi veţi primi ce este dreptUnele ms. omit „şi veţi primi ce este drept“».

8. Dar, când s-a făcut seară, stăpânul viei ·i-a spus administratorului său: «Cheamă pe lucrători şi dă-le plataUnele ms. „dă plata“, începând de la cei din urmă, până la cei dintâi».

9. Şi, când au venit cei de pe la ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare câte un dinar.

10. Şi, când au venit cei dintâi, gândeau că vor primi mai mult şi au primit şi ei câte un dinar.

11. Şi, când l-au primit, murmurau împotriva stăpânului casei,

12. spunând: «Aceştia din urmă au lucrat un ceas şi i-ai făcut egali cu noi, care am dus greul zilei şi arşiţa».

13. Dar el, răspunzând, i-a spus unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptăţesc; nu te-ai învoit cu mine pentru un dinar?

14. Ia ce este al tău şi pleacă! Dar vreauSau „este voia mea“ să dau acestuia din urmă ca şi ţie.

15. Nu-mi este permis* să fac ce vreau cu ale mele? Unele ms. ad. „Sau“Este* ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?»

16. Astfel* vor fi cei din urmă întâi, şi cei dintâi în urmă, pentru că* mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşiUnele ms. omit „pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi““.

Al treilea anunţ al morţii şi al învierii Sale (Mc 10.32-34;Lc 18.31-34)

17. Şi* Isus, suindu-Se la Ierusalim, a luat la Sine pe cei doisprezece uceniciUnele ms. omit deoparte, pe drum, şi le-a spus:

18. „Iată*, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat preoţilor de seamă şi cărturarilor; şi Îl vor condamna la moarte

19. şi* Îl vor preda naţiunilor ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească; şi a treia zi va învia“.

Cererea mamei fiilor lui Zebedei (Mc 10.35-45)

20. Atunci a venit la El mama fiilor* lui Zebedei împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerându-I ceva.

21. Şi El i-a spus: „Ce vrei?“ Ea ·I-a zis: „Spune ca să şadă* aceşti doi fii ai mei, unul la dreapta TaUnele ms. omit şi altul la stânga TaUnele ms. omit, în Împărăţia Ta“.

22. Şi Isus, răspunzând, a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul* pe care îl voi bea EuUnele ms. ad. „şi (alte ms. „sau“) să fiţi botezaţi cu botezul* cu care sunt botezat Eu“ (*Lc 12.50)?“ Ei ·I-au spus: „Putem“.

23. ŞiUnele ms. omit El ·le-a zis: „În adevăr*, veţi bea paharul MeuUnele ms. ad. „şi (alte ms. „sau“) veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu“, dar a şedea la dreapta Mea şi la stânga MeaUnele ms. omit nu este al Meu să* dau, ci se va da acelora pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu“.

24. Şi cei zece, auzind*, s-au supărat pe cei doi fraţi.

25. Dar Isus, chemându-i la Sine, a spus: „Ştiţi că stăpânitorii naţiunilor domnesc peste ele şi cei mari exercită autoritate asupra lor.

26. Unele ms. ad. „Dar“Între* voi nu va fi aşa, ci oricine* va fiSau „ar vrea să fie“ mare între voi va fiSau „să fie“ slujitorul vostru;

27. şi* oricine va fi cel dintâi între voi să fie robul vostru;

28. după* cum Fiul* Omului n-a venit ca să I se slujească, ci* ca El să slujească şi să-Şi* dea viaţa ca răscumpărare pentru* mulţi“.

Doi orbi vindecaţi (Mc 10.46-52;Lc 18.35-43)

29. Şi, pe când ieşeau din Ierihon, o mare mulţime Îl urma.

30. Şi, iată, doi* orbi, şezând lângă drum, auzind că trece Isus, au strigat, spunând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiu al lui David!“

31. Iar mulţimea îi mustra, ca să tacă. Dar ei strigau şi mai tare, spunând: „Ai milă de noi, Doamne, Fiu al lui David!“

32. Şi Isus, oprindu-Se, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?“

33. Ei ·I-au spus: „Doamne, să ni se deschidă ochii!“

34. Şi Isus, făcându-I-se milă, le-a atins ochii; şi îndată ochii lor şi-au primit vedereaSau „îndată au văzut“; alte ms. „îndată ochii lor au văzut“; şi L-au urmat.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)