Evanghelia după Matei

Capitolul 25

Parabola celor zece fecioare

1. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, luându-şi candeleleSau „torţele“, au ieşit în întâmpinarea mirelui*.

2. Şi cinci* dintre ele erau chibzuite, şi cinci nechibzuiteUnele ms. „cinci dintre ele erau nechibzuite, şi cinci chibzuite“.

3. Cele nechibzuite şi-au luat candelele şi n-au luat untdelemn cu ele,

4. dar cele chibzuite au luat untdelemn în vasele lor, odată cu candelele lor.

5. Dar mirele întârziind, ele au* aţipit toate şi au adormit.

6. Dar la miezul nopţii a fost un* strigăt: «Iată mireleUnele ms. ad. „vine“, ieşiţi-i în întâmpinare!»

7. Atunci toate fecioarele acelea s-au ridicat şi şi-au* pregătit candelele.

8. Şi cele nechibzuite au spus celor chibzuite: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, pentru că ni se sting candelele».

9. Dar cele chibzuite le-au răspuns, zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; Unele ms. ad. „ci“mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă».

10. Dar, pe când mergeau ele să cumpere, a venit mirele; şi cele care erau gata au intrat cu el la nuntăLit. „sărbătoarea de nuntă“ şi uşa a fost* închisă.

11. După aceea au venit şi celelalte fecioare, spunând: «Doamne*, Doamne, deschide-ne!»

12. Dar el, răspunzând, a zis: «Adevărat vă spun, nu* vă cunosc».

13. Vegheaţi* deci, pentru că nu ştiţi ziua, nici ceasulUnele ms. ad. „în care vine Fiul Omului“.

Parabola talanţilor

14. Pentru că* este ca un om care, plecând din ţară, i-a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat averea lui;

15. şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia* după puterea lui; şi îndată a plecat din ţară.

16. Şi cel care primise cei cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigatUnele ms. „a făcut“ alţi cinci talanţiUnele ms. omit.

17. Tot astfel şi cel care primise cei doi a câştigatUnele ms. ad. „şi el“ alţi doi.

18. Dar cel care primise unul s-a dus şi a săpat în pământ şi a ascuns banulSau „argintul“ stăpânului său.

19. Şi, după mult timp, stăpânul robilor acelora vine şi se socoteşte cu ei.

20. Şi cel care primise cei cinci talanţi s-a apropiat şi a adus alţi cinci talanţi, spunând: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată, am câştigat alţi cinci talanţiUnele ms. ad. „pe lângă ei“».

21. Unele ms. ad. „Iar“Stăpânul său i-a spus: «Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios peste* puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria* domnului tău».

22. Şi cel care primiseUnele ms. omit cei doi talanţi s-a apropiat şi el şi a spus: «Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată, am câştigat alţi doi talanţiUnele ms. ad. „pe lângă ei“».

23. Stăpânul său i-a spus: «Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău».

24. Şi cel care primise un talant, apropiindu-se şi el, a spus: «Doamne, te ştiam că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai vânturat;

25. şi, temându-mă, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău».

26. Şi stăpânul său, răspunzând, i-a spus: «Rob rău şi leneş, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am vânturat;

27. se cuvenea deci ca tu să depui banulSau „argintul“ meu la schimbătorii de bani şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.

28. Luaţi-i deci talantul şi daţi-l celui care are cei zece talanţi.

29. Pentru că* oricui are i se va da şi va avea din belşug, dar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua.

30. Şi aruncaţi pe robul nefolositor în* întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor».

Judecarea naţiunilor

31. Dar, când* va veniSau „va fi venit“ Fiul Omului în gloria Sa, şi toţi îngeriiUnele ms. „sfinţii îngeri“ cu El, atunci va şedea pe tronul gloriei Sale;

32. şi toate naţiunile vor* fi adunate înaintea Lui şi* le va despărţi pe unele de altele, aşa cum desparte păstorul oile de capre;

33. şi va pune oile la dreapta Sa şi caprele la stânga.

34. Atunci Împăratul va spune celor de la dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi* Împărăţia* pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.

35. Pentru că* am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi Mi-aţi dat să beau; am fost străin* şi M-aţi primit;

36. dezbrăcat* şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi M-aţi vizitat; am fost în* închisoare şi aţi venit la Mine».

37. Atunci cei drepţi Îi vor răspunde, spunând: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi Ţi-am dat să bei?

38. Şi când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? sau dezbrăcat şi Te-am îmbrăcat?

39. Şi când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit la Tine?»

40. Şi Împăratul, răspunzând, le va zice: «Adevărat vă spun, întrucât* aţi făcut acestea unuia dintre aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut».

41. Atunci va spune şi celor de la stânga: «Plecaţi* de la Mine, blestemaţilor, în* focul etern, pregătit pentru diavolul* şi îngerii lui.

42. Pentru că am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi nu Mi-aţi dat să beau;

43. am fost străin şi nu M-aţi primit; dezbrăcat şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în închisoare şi nu M-aţi vizitat».

44. AtunciUnele ms. ad. „Îi“ vor răspunde şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau însetat, sau străin, sau dezbrăcat, sau bolnav, sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit?»

45. Atunci El le va răspunde, zicând: «Adevărat vă spun, întrucât* n-aţi făcut unuia dintre aceştia foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut».

46. Şi aceştiaCei de la stânga vor* merge la pedeapsă eternă, iar cei drepţi la viaţă eternă“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)