1. Atunci cărturarii şi fariseii din Ierusalim ·au venit la Isus, spunând:

2. „De ce ucenicii Tăi încalcă tradiţia* bătrânilorSau „ceea ce a fost dat de bătrâni“? pentru că nu îşi spală mâinile când mănâncă pâine“.

3. Iar El, răspunzând, le-a spus: „Dar voi, de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu pentru tradiţia voastră?

4. Pentru că Dumnezeu a poruncit, spunândUnele ms. „Pentru că Dumnezeu a spus“: «Onorează* pe tată şi pe mamăUnele ms. „pe tatăl tău şi pe mama ta“»; şi: «Cine* vorbeşte de răuSau „blestemă“ pe tată sau pe mamă să moară negreşitLit. „de moarte să moară“»; dar voi spuneţi:

5. «Oricine va spune tatălui săuUnele ms. omit sau mamei: Orice ai putea folosi de la mine este consacratEbr. „corban“ – Lev 1.2 lui Dumnezeu!,

6. Unele ms. ad. „şi“nu va onoraUnele ms. „nu onorează“ nicidecum pe tatăl său sau pe mama sa»; şi aţi desfiinţat poruncaUnele ms. „legea“; alte ms. „Cuvântul“ lui Dumnezeu pentru tradiţia voastră.

7. Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, spunând:

8. «Poporul* acestaUnele ms. ad. „se apropie de Mine cu gura lor şi“ Mă onorează cu buzele, dar inima luiLit. „lor“ este departe de Mine;

9. dar în zadar Mi se închină ei, învăţând* ca învăţături porunci ale oamenilor»“.

10. Şi, chemând la Sine mulţimea, le-a spus: „Ascultaţi şi înţelegeţi:

11. Nu* ceea ce intră în gură întinează pe omLit. „omul“, ci ceea ce iese din gură, aceea întinează pe omLit. „omul““.

12. Atunci ucenicii SăiUnele ms. omit, apropiindu-se, ·I-au spus: „Ştii că fariseii, auzind cuvântul acestaUnele ms. omit, s-au poticnit?“

13. Iar El, răspunzând, a spus: „Orice* plantă pe care n-a plantat-o Tatăl Meu cel ceresc va fi dezrădăcinată.

14. Lăsaţi-i; sunt* călăuze oarbe ale orbilor: iar dacă un orb călăuzeşte pe un orb, amândoi vor cădea în groapă“.

15. Şi Petru, răspunzând, I-a spus: „Explică-ne parabola aceastaUnele ms. omit“.

16. Iar ElUnele ms. „Isus“ a spus: „Şi* voi sunteţi tot fără pricepere?

17. ÎncăUnele ms. omit nu înţelegeţi că orice* intră în gură trece în pântece şi se aruncă în hazna?

18. Dar* ceea ce iese din gură vine din inimă şi acestea întinează pe omLit. „omul“.

19. Pentru că* din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, curvii, furturi, mărturii false, hule;

20. acestea sunt cele care întinează pe omLit. „omul“; dar a mânca având mâini nespălate nu întinează pe omLit. „omul““.

21. Şi Isus, ieşind de acolo, a plecat în părţileÎn vecinătatea Tirului şi ale Sidonului.

22. Şi, iată, o femeie canaanită, ieşind din acele ţinuturiLit. „hotare“, a strigatUnele ms. ad. „către El“, spunându-I: „Ai milă de mine, Doamne, Fiu al lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon“.

23. Dar El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Săi s-au apropiat şi-L rugau, spunând: „Dă-i drumul, pentru că strigă după noi“.

24. Dar El, răspunzând, a spus*: „Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel“.

25. Dar ea a venit şi I s-a închinat, spunând: „Doamne, ajută-mă!“

26. Iar El, răspunzând, a spus: „Nu este bineUnele ms. „drept“; alte ms. „potrivit“ să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţeiGr. expresie mai dispreţuitoare decât „câini“*“.

27. Dar ea a spus: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor“.

28. Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie-ţi după cum doreşti!“ Şi fiica ei a fost vindecată din ceasul acela.

29. Şi Isus*, plecând de acolo, a venit lângă* Marea Galileii; şi S-a suit pe munte şi a stat jos acolo.

30. Şi* mari mulţimi au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţii, şi i-au aruncat la picioarele LuiUnele ms. „lui Isus“ şi El i-a vindecat;

31. astfel că mulţimileUnele ms. „mulţimea“ se minunau văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, Unele ms. ad. „şi“pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând; şi-L glorificau pe Dumnezeul lui Israel.

32. Dar Isus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a spus: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau deja de trei zile cu Mine şi n-au ce să mănânce; şi nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum“.

33. Şi ucenicii* SăiUnele ms. omit ·I-au spus: „De unde să avem noi atâtea pâini în pustiu, încât să săturăm o mulţime atât de mare?“

34. Şi Isus ·le-a spus: „Câte pâini aveţi?“ Iar ei au spus: „Şapte şi câţiva peştişori“.

35. Şi El a poruncit mulţimilor să se aşeze pe pământ;

36. şi, luând* cele şapte pâini şi peştii, a mulţumit*, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor SăiUnele ms. omit, şi ucenicii, mulţimii.

37. Şi toţi au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat prisosul de firimituri, şapte coşuriCoş mai mare, purtat de două persoane, folosit pentru a transporta peşte pline;

38. iar cei care au mâncat erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

39. Şi*, dând drumul mulţimilor, a intrat în corabie şi a venit în ţinuturileLit. „hotarele“ MagdalaUnele ms. „Magadan“; alte ms. „Magdalan“.