Pagina curentă: GBV 2001 » Noul Testament » Matei 24
Evanghelia după Matei
Capitolul 24
Dărâmarea templului şi începutul durerilor (Mc 13.1-37;Lc 21.5-36)
1. Şi Isus a ieşit şi a plecat de la templuGr. „hieron“; şi ucenicii Săi s-au apropiat ca să-I arate clădirile templului.
2. Şi El, răspunzând, le-a spusUnele ms. „Şi Isus le-a spus“: „Nu vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă spun*, nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care nu va fi dărâmată“.
3. Şi, pe când şedea El pe Muntele Măslinilor, ucenicii au venit la El, deoparte, spunând: „Spune-ne* când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veaculuiGr. „aion“, vezi adn. din Mt. 13.39“.
4. Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Vedeţi* să nu vă amăgească cineva!
5. Pentru că* mulţi vor veni în Numele Meu, spunând: «Eu sunt Hristosul»; şi vor amăgi pe mulţi.
6. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; vedeţi să nu vă tulburaţi, pentru că toateUnele ms. omit; alte ms. „acestea“; alte ms. ad. „acestea“ trebuie să fie. Dar nu este încă sfârşitul.
7. Pentru că se va ridica* naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie; şi vor fi foamete şi epidemiiUnele ms. omit „şi epidemii“, şi cutremure în diferite locuri.
8. Dar toate acestea vor fi începutul durerilor.
9. Atunci* vă vor da necazului şi vă vor ucide; şi veţi fi urâţi de toate naţiunile pentru Numele Meu.
10. Şi atunci mulţi se vor* poticni şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.
11. Şi mulţi* falşi profeţi se vor* ridica şi vor amăgi pe mulţi.
12. Şi, din cauză că se va înmulţi nelegiuirea, dragostea celor mai mulţi se va răci;
13. dar* cine rabdă până la sfârşit, acela va fi mântuit.
14. Şi această Evanghelie* a Împărăţiei va* fi predicată în toată lumeaLit. „în tot pământul locuit“, spre mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul.
Urâciunea pustiirii
15. Când* veţi vedea deci urâciunea pustiirii, despre care s-a spus prin profetul Daniel*, stând în loc sfânt (cine* citeşte să înţeleagă),
16. atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munţi;
17. cine este pe acoperiş să nu coboare ca să ia celeUnele ms. „ceva“ din casa lui;
18. şi cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia hainaUnele ms. „hainele“.
19. Dar vai* de cele însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile!
20. Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat;
21. pentru că* atunci va fi necaz mare, aşa cum nu a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi vreodată.
22. Şi, dacă n-ar fi fost scurtate zilele acelea, n-ar fi fost mântuită nici o făpturăLit. „carne“; însă*, datorită celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
23. Atunci*, dacă cineva vă va spune: «Iată, aici este Hristosul», sau: «Aici», să nu credeţi.
24. Pentru că se* vor ridica falşi Hristoşi şi falşi profeţi şi vor faceLit. „vor da“ semne mari şi minuni, ca să amăgească, dacă* este posibil, chiar pe cei aleşi.
25. Iată, v-am spus dinainte.
26. Deci, dacă ei vă spun: «Iată, este în pustiu!», să nu ieşiţi; «Iată-L în cămăruţe ascunseUnele ms. omit!», să nu credeţi.
Venirea Fiului Omului
27. Pentru că*, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fiUnele ms. ad. „şi“ venirea Fiului Omului.
28. Pentru căUnele ms. omit „Pentru că“ oriunde* este cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar îndată* după necazul acelor zile, soarele* se va întunecat şi luna nu-şi va da lumina şi stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.
30. Şi atunci* se va arăta semnul Fiului Omului în cer şi atunci toate* seminţiile pământului se vor jeli şi* vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu glorie mare.
31. Şi* va trimite pe îngerii Săi cu sunet puternic de trâmbiţă şi vor strânge pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor.
32. Dar de* la smochin învăţaţi parabola: când ramura lui este deja fragedă şi dă frunze, cunoaşteţi că* vara este aproape.
33. Aşa şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că esteSau „El este“ aproape, la uşi.
34. Adevărat vă spun: Nicidecum nu* va trece această generaţie, până nu vor avea loc toate acestea.
35. Cerul* şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.
Îndemn la veghere
36. Dar despre* ziua aceea şi despre ceasul acelaUnele ms. omit „acela“, nimeni nu ştie, nici îngerii cerurilorUnele ms. ad. „nici Fiul“, ci numai* TatălUnele ms. „Tatăl Meu“.
37. Şi cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
38. Pentru că, aşa cum* erau oamenii în zilele dinainte de potop, mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39. şi n-au ştiut până a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
40. Atunci* doi vor fi la câmp: unul este luat şi unul este lăsat;
41. două măcinând la moară: una este luată şi una este lăsată.
42. Vegheaţi* deci, pentru că nu ştiţi în care ceasUnele ms. „zi“ vine Domnul vostru.
43. Dar să ştiţi* aceasta că, dacă ar fi ştiut stăpânul casei la care strajă din noapte vine hoţul, ar fi vegheat şi n-ar fi lăsat să i se spargăLit. „să i se sape“ casa.
44. De aceea* şi voi fiţi gata, pentru că în ceasul în care nu gândiţi vine Fiul Omului.
45. Cine este atunci robul* credincios şi chibzuit, pe care l-a pus stăpânul săuUnele ms. omit peste servitorii săiGospodăria sa, ca să le dea hrana la timp?
46. Fericit* este robul acela pe care stăpânul lui, când va veni, îl va găsi făcând aşa.
47. Adevărat vă spun că* îl va pune peste toată averea lui.
48. Dar, dacă robul acela rău va zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vinăUnele ms. omit „să vină“»,
49. şi va începe să-i bată pe cei împreună-robi cu el şi va mânca şi va beaUnele ms. „să mănânce şi să bea“ cu beţivii,
50. domnul acelui rob va veni într-o zi în care el nu aşteaptă şi într-un ceas pe care nu-l ştie;
51. şi îl va tăia în două şi îi va rândui partea cu cei făţarnici; acolo* va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.