1. Şi au fostLit. „au rămas“ trei ani fără război între Siria şi Israel.

2. Şi a fost aşa: în anul* al treilea, Iosafat*, împăratul lui Iuda, a coborât la împăratul lui Israel.

3. Şi împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot-Galaadul* este al nostru, iar noi tăcem şi nu-l luăm din mâna împăratului Siriei?“

4. Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să mergi cu mine la luptă la Ramot-Galaad?“ Şi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Eu sunt ca* tine, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca şi caii tăi“.

5. Şi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă, te rog, mai întâiSau „astăzi“ cuvântul Domnului“.

6. Şi împăratul lui Israel a adunat* pe profeţi, cam patru sute de oameni, şi le-a zis: „Să merg la luptă împotriva Ramot-Galaadului, sau să renunţ?“ Şi ei au zis: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mâna împăratului!“

7. Şi Iosafat* a zis: „Nu mai este aici vreun profet al Domnului, ca să L întrebăm?“

8. Şi împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Mai este un om prin care Îl putem întreba pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profeţeşte de bine despre mine, ci de rău: Mica, fiul lui Imla“. Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească aşa împăratul!“

9. Şi împăratul lui Israel a chemat un slujbaşSau „famen“ şi a zis: „Adu repede pe Mica, fiul lui Imla“.

10. Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au aşezat fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi în hainele lor, în arie, la intrarea porţii Samariei, şi toţi profeţii* profeţeau înaintea lor.

11. Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne* de fier şi zicea: „Aşa zice Domnul: «Cu acestea* vei împunge pe sirieni până îi vei nimici»“.

12. Şi toţi profeţii au profeţit aşa, zicând: „Suie-te la Ramot-Galaad şi învinge, pentru că Domnul îl va da în mâna împăratului!“

13. Şi solul care se dusese să-l cheme pe Mica i-a vorbit, zicând: „Iată cuvintele profeţilor: toţi cu o gură, vorbesc de bine pentru împărat; fie şi cuvântul tău, te rog, ca şi cuvântul unuia dintre ei şi vorbeşte de bine“.

14. Şi Mica a zis: „Viu* este Domnul: ce-mi va zice* Domnul, aceea voi vorbi“.

15. Şi a venit la împărat. Şi împăratul i-a zis: „Mica, să mergem la luptă împotriva Ramot-Galaadului, sau să renunţăm?“ Şi el i-a zis: „Suie-te* şi învinge, pentru că Domnul îl va da în mâna împăratului!“

16. Şi împăratul i-a zis: „De câte ori să te pun să juri, că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?“

17. Şi el a zis: „Am văzut tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca oile* care n-au păstor. Şi Domnul a zis: «Aceştia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare în pace acas㻓.

18. Şi împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus* eu că nu profeţeşte de bine despre mine, ci numai de rău?“

19. Şi Mica a zis: „Ascultă deci cuvântul Domnului. Am văzut* pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea* cerurilor stând împrejurul Lui, la dreapta Lui şi la stânga Lui.

20. Şi Domnul a zis: «Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie şi să cadă în Ramot-Galaad?» Şi unul zicea într-un fel şi altul zicea în alt fel.

21. Şi a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi».

22. Şi Domnul i-a zis: «Cum?» Şi el a zis: «Voi ieşi şi voi fi un duh* de minciună în gura tuturor profeţilor lui». Şi Domnul a zis: «Îl vei amăgi şi vei şi reuşi; ieşi şi fă aşa!»

23. Şi acum, iată, Domnul a pus* un duh de minciună în gura tuturor acestor profeţi ai tăi şi Domnul a vorbit de rău despre tine“.

24. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit* pe Mica peste obraz şi a zis: „Pe ce* cale a trecut Duhul Domnului de la mine, ca să ţi vorbească ţie?“

25. Şi Mica a zis: „Iată, vei vedea în ziua aceea, când vei intra din cameră* în camerăSau „în camera dinăuntru“, ca să te ascunzi“.

26. Şi împăratul lui Israel a zis: „Ia-l pe Mica şi du-l înapoi la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.

27. Şi să spui: «Aşa zice împăratul: «Puneţi* pe acesta în închisoareLit. „în casa închisorii“ şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace»“.

28. Şi Mica a zis: „Dacă* te vei întoarce cu adevărat în pace, Domnul n-a vorbit prin mine“. Şi el a mai zis: „Ascultaţi*, voi, toate popoarele!“

29. Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot-Galaad.

30. Şi împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Eu îmi voi schimba* hainele şi voi intra în luptă, iar tu, îmbracă-te cu hainele tale“.

31. Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele şi a plecat la luptă. Iar împăratul Siriei poruncise* celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel“.

32. Şi a fost aşa: cum l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel“. Şi s-au abătut, ca să lupte împotriva lui. Şi Iosafat* a strigat.

33. Şi a fost aşa: când au văzut căpeteniile carelor că nu era împăratul lui Israel, s-au întors de la el.

34. Şi un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armuriiSau „între armura de solzi şi apărătoarea pieptului“. Şi Ahab a zis celui care conducea carul său: „Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din tabără, pentru că sunt rănit*“.

35. Şi lupta s-a făcut tot mai crâncenă în ziua aceea şi împăratul a stat în car împotriva sirienilor şi a murit către seară; şi sângele curgea din rană pe fundul carului.

36. Şi, pe la apusul soarelui, s-a făcut o strigare* în tabără, zicând: „Fiecare om la cetatea sa şi fiecare om la pământul său!“

37. Şi împăratul a murit şi a fost dus la Samaria; şi l-au înmormântat pe împărat în Samaria.

38. Şi au spălat carul în iazul Samariei. Şi câinii au lins sângele său unde se scăldau curveleSau „Şi câinii au lins sângele său şi i-au spălat armura“, după cuvântul* Domnului, pe care-l spusese.

39. Şi celelalte fapte ale lui Ahab şi tot ce a făcut, şi casa* de fildeş pe care a construit-o, şi toate cetăţile pe care le-a construit, nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

40. Şi Ahab a adormit cu părinţii săi; şi Ahazia, fiul său, a împărăţit în locul său.

41. Şi Iosafat*, fiul lui Asa, a început să împărăţească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel.

42. Iosafat era în vârstă de treizeci şi cinci de ani când a început să împărăţească şi a împărăţit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim; şi numele mamei lui era Azuba, fiica lui Şilhi.

43. Şi el a umblat* în toată calea lui Asa, tatăl său, şi nu s-a îndepărtat de la ea, făcând ce era drept în ochii Domnului. Unele traduceri împart aici versetul 43 în două versete, capitolul având în total 54 de verseteDar înălţimile* n au fost îndepărtate: poporul încă jertfea şi ardea tămâie pe înălţimi.

44. Şi Iosafat* a fost în pace cu împăratul lui Israel.

45. Şi celelalte* fapte ale lui Iosafat şi puterea sa pe care a arătat o şi cum s-a luptat, nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

46. Şi a nimicitSau „a scos“ din ţară rămăşiţa de homosexuali* care fuseseră lăsaţi din zilele lui Asa, tatăl său.

47. Şi nu era împărat* în Edom: stăpânea un guvernator.

48. Iosafat a făcut şi corăbii* din Tarsis, ca să meargă la Ofir*, pentru aur; dar* n-au mers, căci corăbiile s-au sfărâmat în Eţion-Gheber*.

49. Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii“. Dar Iosafat n-a vrut.

50. Şi Iosafat* a adormit cu părinţii săi şi a fost înmormântat cu părinţii săi în cetatea lui David, tatăl său; şi Ioram, fiul său, a împărăţit în locul său.

51. Ahazia, fiul lui Ahab, a început să împărăţească* peste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. Şi el a împărăţit doi ani peste Israel.

52. Şi el a făcut rău în ochii Domnului şi a umblat în calea* tatălui său şi în calea mamei sale şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.

53. Şi a slujit* lui Baal şi i s-a închinat şi L a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, potrivit cu tot ce făcuse tatăl său.