1. Şi Solomon s-a înrudit prin căsătorie* cu Faraon, împăratul Egiptului, şi a luat pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea* lui David, până avea să termine de zidit casa* lui şi casa* Domnului şi zidul* Ierusalimului de jur-împrejur.

2. Dar poporul jertfea* pe înălţimi, pentru că nu era zidită o casă Numelui Domnului până în zilele acelea.

3. Şi Solomon Îl iubea* pe Domnul, umblând* în rânduielile lui David, tatăl său, numai că jertfea şi ardea tămâie pe înălţimi.

4. Şi împăratul a mers la Gabaon*, ca să jertfească acolo, pentru că* aceasta era înălţimea cea mare. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe acest altar.

5. Domnul S-a arătat* lui Solomon la Gabaon într-un vis* de noapte. Şi Dumnezeu i-a zis: „Cere* ce vrei să-ţi dauSau „Cere ce îţi voi da““.

6. Şi Solomon a zis: „Tu ai arătat mare îndurare* robului Tău David, tatăl meu, după cum el a umblat* înaintea Ta în adevăr şi în dreptate şi în integritate a inimii faţă de Tine; şi i-ai păstrat* această mare îndurare şi i-ai dat un fiu, care şade pe tronul său, ca în ziua aceasta.

7. Şi acum, Doamne Dumnezeul meu, Tu l-ai făcut* pe robul Tău împărat în locul lui David, tatăl meu, şi eu sunt un copil* mic, nu ştiu* nici să ies, nici să intru.

8. Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales*, un popor mare, care nu se poate socoti*, nici număra, datorită mulţimii lui.

9. Deci dă* robului Tău o inimă care înţelegeLit. „care aude“ (şi în v. 11,12), ca să judece* pe poporul Tău, ca să deosebească* între bine şi rău; pentru că cine poate judeca pe acest numeros popor al Tău?“

10. Şi cuvântul a fost bun în ochii Domnului, că Solomon a cerut acest lucru.

11. Şi Dumnezeu i-a zis: „Pentru că ai cerut acest lucru şi n-ai cerut pentru tine zile multe şi n-ai cerut pentru tine bogăţii şi n-ai cerut viaţa vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut* pentru tine pricepere, ca să înţelegi judecata,

12. iată, am făcut* după cuvântul tău; ţi-am dat* o inimă înţeleaptă şi care înţelege, încât n-a fost nimeni asemenea ţie înaintea ta şi nu se va ridica nimeni asemenea ţie după tine.

13. Şi ţi-am dat şi* ce n-ai cerut: bogăţii* şi glorie, încât nu va fi nimeni asemenea ţie între împăraţi în toate zilele tale.

14. Şi, dacă vei umbla* în căile Mele, păzind rânduielile Mele şi poruncile Mele, cum a umblat David, tatăl tău, atunci îţi voi lungi* zilele“.

15. Şi Solomon s-a trezit* şi, iată, a fost un vis.

Şi a venit la Ierusalim şi a stat înaintea chivotului legământului Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de pace şi a făcut un ospăţ* tuturor slujitorilor săi.

16. Atunci două femei curve au venit la împărat şi au stat* înaintea lui.

17. Şi una dintre femei a zis: „Te rog, domnul meu! Eu şi femeia aceasta locuiam într-o casă şi eu am născut cu ea în casă.

18. Şi a fost aşa: a treia zi după ce am născut, a născut şi această femeie. Şi eram împreună; nici un străin nu era cu noi în casă; numai noi amândouă eram în casă.

19. Şi fiul acestei femei a murit noaptea, pentru că s-a culcat pe el.

20. Şi ea s-a sculat la miezul nopţii şi a luat pe fiul meu de lângă mine, când roaba ta dormea, şi l-a culcat la sânul ei; şi pe fiul ei, care era mort, l-a culcat la sânul meu.

21. Şi m-am sculat dimineaţa să alăptez pe fiul meu şi, iată, era mort! Şi m-am uitat la el dimineaţa şi, iată, nu era fiul meu pe care-l născusem“.

22. Şi femeia cealaltă a zis: „Ba nu, pentru că fiul meu este cel viu şi fiul tău este cel mort“. Şi aceea zicea: „Ba nu, pentru că fiul tău este cel mort şi fiul meu este cel viu“. Aşa vorbeau ele înaintea împăratului.

23. Şi împăratul a zis: „Una zice: «Acesta, cel viu, este fiul meu şi cel mort este fiul tău» şi cealaltă zice: «Ba nu; pentru că cel mort este fiul tău şi cel viu este fiul meu»“.

24. Şi împăratul a zis: „Aduceţi-mi o sabie“. Şi au adus o sabie înaintea împăratului.

25. Şi împăratul a zis: „Tăiaţi pe copilul cel viu şi daţi jumătate uneia şi jumătate celeilalte“.

26. Şi femeia al căreia era copilul cel viu a vorbit împăratului, pentru că lăuntrul ei era tulburat* pentru fiul ei, şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă-i ei copilul cel viu şi nu-l omorî nicidecum“. Şi cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l în două“.

27. Şi împăratul a răspuns şi a zis: „Daţi-i celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi, pentru că ea este mama lui“.

28. Şi tot Israelul a auzit de judecata pe care o făcuseLit. „o judecase“ împăratul şi s-au temut de împărat, pentru că au văzut că înţelepciunea* lui Dumnezeu era în el, ca să facă judecată.