1. Şi zilele lui David s-au apropiat de moarte*; şi a poruncit lui Solomon, fiul său, zicând:

2. „Eu merg* pe calea întregului pământ; tu fii tare* şi fii bărbat.

3. Şi păzeşte cele de păzit ale Domnului Dumnezeului tău, umblând* în căile Lui, păzind rânduielile Lui şi poruncile Lui şi judecăţile Lui şi mărturiile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să prosperiSau „ca să lucrezi cu înţelepciune“* în tot ce vei face şi oriunde te vei întoarce,

4. ca Domnul să întărească* cuvântul Său, pe care l-a spus despre mine, zicând: «Dacă* fiii tăi vor lua aminte la calea lor, umblând* înaintea Mea în adevăr, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsitLit. „nu vei înceta să ai“*», a zis El, «de un bărbat pe tronul lui Israel».

5. Şi mai ştii şi ce mi-a făcut* Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirilor lui Israel: lui Abner*, fiul lui Ner, şi lui Amasa*, fiul lui Ieter, pe care i-a ucis şi în timp de pace a vărsat sânge de război şi a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui şi pe sandalele lui care erau în picioarele lui.

6. Şi fă după înţelepciunea* ta şi perii lui albi să nu coboare în pace în Locuinţa morţilor.

7. Dar să arăţi îndurare fiilor lui Barzilai* din Galaad şi ei să fie dintre cei care vor mânca* la masa ta, pentru că au venit* la mine, când fugeam de faţa lui Absalom, fratele tău.

8. Şi, iată, la tine este Şimei*, fiul lui Ghera beniamitul, de la Bahurim. El m-a blestemat cu blestem greu în ziua când mergeam la Mahanaim, dar a coborât* în întâmpinarea mea la Iordan şi i-am jurat* pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia».

9. Şi acum, nu-l lăsa nepedepsitSau „nu-l socoti fără vină“*, pentru că eşti om înţelept şi vei şti ce să-i faci. Şi să cobori în sânge* perii săi albi în Locuinţa morţilor“.

10. Şi David a adormit* cu părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea* lui David.

11. Şi zilele cât a împărăţit* David peste Israel au fost patruzeci de ani: şapte ani a împărăţit în Hebron şi treizeci şi trei de ani a împărăţit în Ierusalim.

12. Şi Solomon a şezut* pe tronul lui David, tatăl său; şi împărăţia s-a întărit* foarte mult.

13. Şi Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Şi ea a zis: „Vii* cu pace?“ Şi el a zis: „Cu pace“.

14. Şi a zis: „Am să-ţi spun un cuvânt“. Şi ea a zis: „Vorbeşte“.

15. Şi el a zis: „Ştii că împărăţia era* a mea şi tot* Israelul şi-a îndreptat faţa către mine, ca să fiu împărat, dar* împărăţia s-a întors şi este a fratelui meu, pentru că era a lui* de la Domnul.

16. Şi acum am o singură cerere la tine; nu mă refuza“. Şi ea i-a zis: „Vorbeşte!“

17. Şi el a zis: „Vorbeşte, te rog, împăratului Solomon, pentru că nu te va refuza, să-mi dea de soţie pe Abişag* sunamita“.

18. Şi Bat-Şeba i-a zis: „Bine, voi vorbi împăratului pentru tine“.

19. Şi Bat-Şeba a intrat la împăratul Solomon, să-i vorbească pentru Adonia. Şi împăratul s-a ridicat în întâmpinarea ei şi s-a plecat* înaintea ei şi a stat jos pe tronul său; şi a făcut să se pună un tron pentru mama împăratului şi ea a stat* la dreapta lui.

20. Şi ea a zis: „Doresc să-ţi fac o mică cerere, nu mă refuza“. Şi împăratul a zis: „Cere, mama mea, pentru că nu te voi refuza“.

21. Şi ea a zis: „Să se dea Abişag sunamita de soţie lui Adonia, fratele tău“.

22. Şi împăratul Solomon a răspuns şi a zis mamei sale: „Şi pentru ce ceri pe Abişag sunamita pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el, pentru că este fratele meu mai mare*, şi pentru el şi pentru preotul Abiatar*, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei“.

23. Şi împăratul Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu, şi încă mai mult, dacă n-a spus* Adonia acest cuvânt chiar împotriva vieţii lui.

24. Şi acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a pus pe tronul lui David, tatăl meu, şi care mi-a făcut o casă, după cum a vorbit*, astăzi va fi omorât Adonia“.

25. Şi împăratul Solomon a trimis* pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi el s-a aruncat asupra lui şi acela a murit.

26. Şi împăratul i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la Anatot*, la câmpurile tale, pentru că eşti un om* al morţii; dar astăzi nu te voi omorî, pentru că ai purtat* chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu, şi ai suferit* în tot ce a suferit tatăl meu“.

27. Şi Solomon l-a alungat pe Abiatar din preoţia Domnului, pentru a împlini cuvântul* Domnului pe care l-a spus cu privire la casa lui Eli, în Şilo.

28. Şi ştirea a venit până la Ioab (pentru că Ioab îl urmase* pe Adonia, deşi nu-l urmase* pe Absalom). Şi Ioab a fugit la cortul Domnului şi a apucat* coarnele altarului.

29. Şi i s-a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi, iată, este lângă altar. Şi Solomon a trimis* pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: „Du-te şi aruncă-te asupra lui“.

30. Şi Benaia a venit la cortul Domnului şi i-a zis: „Aşa zice împăratul: «Ieşi!»“ Şi el a zis: „Nu, pentru că aici voi muri“. Şi Benaia a adus din nou cuvânt împăratului, zicând: „Aşa a vorbit Ioab şi aşa mi-a răspuns“.

31. Şi împăratul i-a zis: „Fă cum a zis şi aruncă-te asupra lui şi înmormântează-l şi îndepărtează* de la mine şi de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără motiv.

32. Şi Domnul să întoarcă sângele* lui asupra capului lui, pentru că s-a aruncat* asupra celor doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia, şi tatăl meu David n-a ştiut: pe Abner*, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa*, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda.

33. Şi sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab şi asupra capului seminţei* lui pentru totdeauna; iar pacea să fie de la Domnul peste David* şi peste sămânţa lui şi peste casa lui şi peste tronul lui pentru totdeauna“.

34. Şi Benaia*, fiul lui Iehoiada, s-a suit şi s-a aruncat asupra lui şi l-a omorât. Şi a fost înmormântat în casa lui, în pustiu*.

35. Şi împăratul l-a pus pe Benaia*, fiul lui Iehoiada, în locul lui, peste oştire; şi împăratul l-a pus pe preotul Ţadoc* în locul* lui Abiatar.

36. Şi împăratul a trimis şi a chemat pe Şimei* şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi locuieşte acolo şi să nu ieşi de acolo, nici încoace, nici încolo.

37. Şi va fi aşa: în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul* Chedron, să ştii că vei muri negreşit: sângele* tău va fi asupra capuluiSau „să vină peste capul“ tău“.

38. Şi Şimei a zis împăratului: „Bun este cuvântul acesta; cum a vorbit domnul meu, împăratul, aşa va face slujitorul tău“. Şi Şimei a locuit în Ierusalim multe zile.

39. Şi a fost aşa: după trei ani, doi slujitori de-ai lui Şimei au fugit la Achiş*, fiul lui Maaca, împăratul din Gat. Şi i-au spus lui Şimei, zicând: „Iată, slujitorii tăi sunt în Gat“.

40. Şi Şimei s-a ridicat şi şi-a înşeuat măgarul şi a mers la Gat, la Achiş, ca să-i caute pe slujitorii săi; şi Şimei a mers şi i-a adus pe slujitorii săi din Gat.

41. Şi i s-a spus lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi s-a întors.

42. Şi împăratul a trimis şi l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi ţi-am mărturisit, zicând: «Să ştii negreşit că, în ziua când vei ieşi şi vei merge încoace şi încolo, vei muri»? Şi tu mi-ai spus: «Bun este cuvântul pe care l-am auzit».

43. Pentru ce dar n-ai păzit jurământul Domnului şi porunca pe care ţi-am poruncit-o?“

44. Şi împăratul a zis lui Şimei: „Cunoşti* tot răul pe care ştie inima ta că i l-ai făcut lui David, tatăl meu: şi Domnul să întoarcă* răul tău asupra capului tău.

45. Şi împăratul Solomon să fie binecuvântat şi tronul* lui David să fie întărit înaintea Domnului pentru totdeauna“.

46. Şi împăratul a poruncit* lui Benaia, fiul lui Iehoiada, şi el a ieşit şi s-a aruncat asupra lui şi acela a murit.

Şi împărăţia s-a întărit* în mâna lui Solomon.