1. Şi a fost aşa: după aceste lucruri, Nabot izreelitul avea o vie în Izreel*, care era lângă palatul lui Ahab, împăratul Samariei.

2. Şi Ahab a vorbit lui Nabot, zicând: „Dă-mi* via ta, ca să-mi fie grădină de verdeţuri, pentru că este aproape de casa mea, şi-ţi voi da pentru ea o vie mai bună decât ea sau, dacă este mai bine în ochii tăi, îţi voi da preţul ei în argint“.

3. Şi Nabot a zis lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau* moştenirea părinţilor mei!“

4. Şi Ahab a intrat* în casă trist şi necăjit, din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabot izreelitul, pentru că zisese: „Nu-ţi voi da moştenirea* părinţilor mei!“ Şi s-a culcat pe patul său şi şi-a întors faţa şi n-a mâncat pâine.

5. Şi Izabela, soţia sa, a venit la el şi i-a zis: „Pentru ce este trist duhul tău şi nu mănânci pâine?“

6. Şi el i-a zis: „Pentru că am vorbit lui Nabot izreelitul şi i-am zis: «Dă-mi via ta pe argint sau, dacă-ţi place, îţi voi da o vie în locul ei». Şi el a zis: «Nu-ţi voi da via mea»“.

7. Şi Izabela, soţia sa, i-a zis: „Nu împărăţeşti* tu acum peste Israel? Ridică-te, mănâncă pâine şi inima să-ţi fie veselă; eu îţi voi da via lui Nabot izreelitul“.

8. Şi a scris* o scrisoare în numele lui Ahab şi a pecetluit-o cu pecetea lui şi a trimis scrisoarea la bătrânii şi la căpeteniile* care erau în cetatea lui, care locuiau cu Nabot.

9. Şi a scris în scrisoare, zicând: „Vestiţi un post şi puneţi-l pe Nabot în frunteaLit. „capul“ poporului;

10. şi puneţi doi oameni, fii* ai lui BelialOameni răi, de nimic, înaintea lui şi să mărturisească împotriva lui, zicând: «Tu ai blestemat* pe Dumnezeu şi pe împărat». Şi scoateţi-l şi ucideţi-l* cu pietre şi să moară“.

11. Şi oamenii cetăţii lui, bătrânii şi căpeteniile care locuiau în cetatea lui, au făcut cum a trimis Izabela la ei, cum era scris în scrisoarea pe care le-o trimisese ea:

12. au vestit* un post şi l-au pus pe Nabot în fruntea poporului.

13. Şi doi oameni, fii ai lui Belial, au intrat şi au stat înaintea lui; şi oamenii lui Belial au mărturisit împotriva lui, împotriva lui Nabot, în prezenţa poporului, zicând: „Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe împărat“. Şi l-au scos* din cetate şi l-au ucis cu pietre; şi el a murit.

14. Şi au trimis la Izabela, zicând: „Nabot a fost ucis cu pietre şi a murit“.

15. Şi a fost aşa: cum a auzit Izabela că Nabot fusese ucis cu pietre şi a murit, Izabela a zis lui Ahab: „Ridică-te, stăpâneşte via lui Nabot izreelitul, care n-a vrut să ţi-o dea pe argint, pentru că Nabot nu mai trăieşte, ci a murit“.

16. Şi a fost aşa: cum a auzit Ahab că Nabot murise, Ahab s-a ridicat şi a coborât în via lui Nabot izreelitul, ca s-o stăpânească.

17. Şi cuvântul* Domnului a fost către Ilie tişbitul, zicând:

18. „Ridică-te, coboară în întâmpinarea lui Ahab, împăratul lui Israel, care este în Samaria*; iată, este în via lui Nabot, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire.

19. Şi-i vei vorbi, zicând: «Aşa zice Domnul: Ai ucis* şi ai şi luat în stăpânire? Şi-i vei vorbi, zicând: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele* lui Nabot, vor linge câinii sângele tău; da, pe al tău»“.

20. Şi Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit*, vrăjmaşul meu?“ Şi el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut* ca să faci rău în ochii Domnului“.

21. „Iată, voi aduce răul peste tine şi voi mătura* cu desăvârşire în urma ta şi voi nimici din Ahab pe orice suflet de parte bărbătească, şi pe cel închis, şi pe cel liber în Israel.

22. Şi voi face casa* ta ca şi casa* lui Ieroboam, fiul lui Nebat, ca şi casa lui Baeşa, fiul lui Ahiia, pentru mânia cu care M-ai mâniat şi ai făcut* pe Israel să păcătuiască“.

23. Şi chiar despre Izabela, Domnul a vorbit, zicând: „Câinii* o vor mânca pe Izabela lângă zidul de la Izreel.

24. Pe cel care va muri* în cetate din Ahab, câinii îl vor mânca, şi pe cel care va muri în câmp, păsările cerurilor îl vor mânca“.

25. (Cu adevărat nu fusese nimeni* ca Ahab, care s-a vândut ca să facă rău în ochii Domnului după cumSau „pentru că“ îl întărâta Izabela, soţia sa.

26. Şi a lucrat* foarte urât, umblând după idoli, după tot ce au făcut* amoriţii pe care îi alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.)

27. Şi a fost aşa: cum a auzit Ahab cuvintele acestea, şi-a sfâşiat* hainele şi şi-a pus sac pe carnea lui şi a postit şi s-a culcat în sac şi umbla încet.

28. Şi cuvântul Domnului a fost către Ilie tişbitul, zicând:

29. „Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce răul în zilele sale; în zilele* fiului său voi aduce răul peste casa lui“.