1. Şi am auzit un glas puternic, din templu, spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi peLit. „spre“ pământ cele şapte potire ale mâniei* lui Dumnezeu!“

2. Şi cel dintâi s-a dus şi şi-a vărsat potirul pe* pământ; şi o rană* rea şi chinuitoare a venit peste oamenii care* aveau semnul fiarei şi peste cei care* se închinau chipului ei.

3. Şi al doileaUnele ms. ad. „înger“ şi-a vărsat potirul pesteLit. „spre“* mare; şi a devenit* sânge, ca de mort; şi în mare a murit* orice suflare de viaţăUnele ms. „şi a murit orice suflare de viaţă, cele din mare“.

4. Şi al treileaUnele ms. ad. „înger“ şi-a vărsat potirul pesteLit. „spre“* râuri şi pesteLit. „spre“ izvoarele apelor; şi au devenit sânge.

5. Şi l-am auzit pe îngerul apelor spunând: „Drept* eşti Tu, Unele ms. ad. „Doamne“ care* eşti şi care erai, Cel SfântUnele ms. „care eşti şi care erai sfânt“, pentru că ai judecat astfel;

6. pentru că au vărsat* sângele sfinţilor* şi al profeţilor, şi Tu le-ai dat să bea sânge*: vrednici sunt“.

7. Şi am auzit altarul spunând: „Da, Doamne*, Dumnezeule Atotputernic, adevărate* şi drepte sunt judecăţile Tale!“

8. Şi al patruleaUnele ms. ad. „înger“ şi-a vărsat potirul pe* soare; şi* i s-a dat să dogorească oamenii cu foc.

9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu arşiţă mare şi au hulit* Numele lui Dumnezeu care are autoritateUnele ms. „autoritatea“ peste plăgile acestea şi* nu s-au pocăit, ca să-I* dea glorie.

10. Şi al cincileaUnele ms. ad. „înger“ şi-a vărsat potirul pe* tronul fiarei; şi* împărăţia ei s-a întunecat; şi îşi muşcau* limbile de durere;

11. şi Îl huleau pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor* lor şi nu s-au pocăit de faptele lor.

12. Şi al şaseleaUnele ms. ad. „înger“ şi-a vărsat potirul pe* râul cel mare, Eufrat; şi* apa lui a secat, ca* să poată fi pregătită calea împăraţilor de la răsăritul soarelui.

13. Şi am văzut ieşind din gura balaurului* şi din gura fiarei şi din gura falsului* profet trei duhuri necurate*, ca nişte broaşte;

14. pentru că* sunt duhuri de demoni, care* fac semne, care merg la împăraţii întregului* pământ locuit, ca să-i adune pentru războiul* acelei zile mariUnele ms. „zilei celei mari“ a Dumnezeului Celui Atotputernic.

15. („Iată*, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cine veghează şi îşi păzeşte hainele, ca* să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!“)

16. Şi* i-a adunat laLit. „spre“ locul numit în evreieşte ArmaghedonSau „Harmaghedon“.

17. Şi al şapteleaUnele ms. ad. „înger“ şi-a vărsat potirul pesteLit. „spre“ văzduh; şi a ieşit un glas puternic din templul ceruluiUnele ms. omit „cerului“; alte ms. „din templul lui Dumnezeu“, de la tron, spunând: „S-a* sfârşitLit. „S-a făcut“!“

18. Şi au fost* fulgere şi glasuri şi tuneteUnele ms. „glasuri şi tunete şi fulgere“; şi a avut loc* un cutremur mare, cum* nu a mai fost de când sunt oamenii pe pământ, un asemenea cutremur atât de mare.

19. Şi cetatea* cea mare a fost împărţită în trei părţi; şi cetăţile naţiunilor au căzut şi Babilonul cel mare a fost amintit* înaintea lui Dumnezeu, ca să-i* dea paharul vinului furiei mâniei Sale.

20. Şi orice* insulă a fugit şi munţii nu s-au mai găsit;

21. şi grindină* mare cât un talant cădea din cer peste oameni; şi oamenii L-au hulit pe Dumnezeu din cauza plăgii* grindinii, pentru că plaga ei ·era foarte mare.