1. Şi al cincilea înger a sunat din trâmbiţă: şi* am văzut o stea căzută din cer peLit. „spre“ pământ; şi i s-a dat cheia fântânii* Adâncului.

2. Şi a deschisSteaua a deschis fântâna Adâncului; şi s-a* ridicat fum din fântână, ca fumul unui cuptor mare; şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

3. Şi din fum au ieşit lăcuste* peLit. „spre“ pământ; şi li s-a dat putere, cum au putere* scorpionii pământului;

4. şi li s-a spus să* nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci* numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lorUnele ms. omit:

5. şi li s-a dat să nu-i ucidă, ci* să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este asemenea chinului de scorpion, când îl înţeapă pe un om.

6. Şi, în zilele acelea, oamenii vor căuta* moartea şi nicidecum n-o vor găsi; şi vor dori să moară şi moartea va fugiUnele ms. „fuge“ de ei.

7. Şi înfăţişareaLit. „asemănările“ lăcustelor era asemenea* unor cai pregătiţi pentru război; şi pe* capetele lor erau ca nişte cununi asemenea aurului şi feţele* lor erau ca feţele de oameni;

8. şi aveau păr, ca părul femeilor, şi dinţii* lor erau ca de lei,

9. şi aveau* platoşe ca platoşele de fier, şi vuietul aripilor lor era ca vuietul carelor şi a multor cai, alergând la război;

10. şi ·aveau cozi, asemenea scorpionilor, şi ace; şi puterea lor era în cozile lor, ca să-i vatăme pe oameni cinci luni.

11. Au un împărat* peste ele, pe îngerul Adâncului: numele său în evreieşte este AbadonDistrugere şi în greceşte are numele ApolionDistrugere.

12. Întâiul* vai a trecut. Iată, mai vin două vaiuri după acestea.

13. Şi al şaselea înger a sunat din trâmbiţă: şi am auzit un glas din cele patru coarne aleUnele ms. „din coarnele“ altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu,

14. spunând celui de-al şaselea înger care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la* râul cel mare Eufrat!“

15. Şi cei patru îngeri, care erau pregătiţi pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni;

16. şi numărul oştirilor* de călăreţi* era de douăzeci de mii de ori câte zece mii. Am* auzit numărul lor.

17. Şi astfel am văzut caii în viziune şi pe cei care şedeau pe ei: aveau platoşe de foc şi de hiacint şi de pucioasă; şi capetele* cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ·ieşeau foc şi fum şi pucioasă.

18. Prin aceste trei plăgi au fost ucişi a treia parte din oameni, de focul şi de fumul şi de pucioasa care ·ieşeau din gurile lor.

19. Pentru că puterea cailor ·era în gura lor şi în cozile* lor, deoarece cozile lor erau asemenea şerpilor, având capete, şi cu ele vătămau.

20. Şi restul oamenilor, care nu au fost ucişi prin aceste plăgi, nu* s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor* şi idolilor* de aur, şi de argint, şi de aramă, şi de piatră, şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

21. Şi nu s-au pocăit de crimele lor, nici de vrăjitoriile* lor, nici de curvia lor, nici de hoţiile lor.