Apocalipsa

Capitolul 11

Cei doi martori

1. Şi mi s-a dat o trestie* asemenea unui toiag, spunând: „Ridică-te* şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei care se închină în el.

2. Şi curtea* care este în afara templului las-o deoparte şi n-o măsura; pentru că* a fost dată naţiunilor, şi vor călca* în picioare sfânta cetate patruzeci* şi două de luni.

3. Şi voi da celor doi martori* ai Mei şi vor profeţi* o* mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac“.

4. Aceştia sunt cei doi* măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului;

5. şi, dacă vrea cineva să-i vatăme, iese foc* din gura lor şi îi mistuie pe vrăjmaşii lor. Şi, dacă* vrea cineva să-i vatăme, trebuie să fie ucis în acelaşi fel.

6. Aceştia au* putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele profeţiei lor; şi au* putere peste ape să le schimbe în sânge şi să lovească pământul cu orice plagă, ori de câte ori vor.

7. Şi, când îşi vor sfârşi* mărturia, fiara* care se ridică din* Adânc va* face război cu ei şi-i va învinge şi-i va ucide;

8. şi trupurile lor moarteUnele ms. „trupul lor mort“ vor fi pe strada cetăţii* celei mari, care, spiritual, se numeşte Sodoma şi Egipt, unde* a fost răstignit şi Domnul lor.

9. Şi* unii din popoare şi seminţii şi limbi şi naţiuni ·vor vedea trupurile lor moarteUnele ms. „trupul lor mort“ trei zile şi jumătate şi* nu ·vor îngădui ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.

10. Şi* cei care locuiesc pe pământ se vor bucura de ei şi vor fiUnele ms. „se bucură de ei şi sunt“ plini de veselie; şi îşi vor trimite daruri* unii altora, pentru că* aceştia, cei doi profeţi, îi chinuiau pe cei care locuiesc pe pământ.

11. Şi, după cele trei zile şi jumătate, duhSau „suflare“* de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi au stat în picioare; şi o mare teamă i-a cuprinsLit. „a căzut peste“ pe cei care-i priveau.

12. Şi am auzitUnele ms. „au auzit“ un glas puternic din cer, spunându-le: „Suiţi-vă aici!“; şi* s-au suit spre cer în nor* şi* vrăjmaşii lor i-au privit.

13. Şi, în ceasul acela, s-a* făcut un mare cutremur şi a* zecea parte din cetate a căzut şi şapte mii de oameniLit. „şapte mii de nume de oameni“ au fost ucişi în cutremur. Şi cei rămaşi s-au umplut de frică şi au* dat glorie Dumnezeului cerului.

14. Al doilea* vai a trecut; iată, al treilea vai vine curândLit. „repede“.

Trâmbiţa a şaptea

15. Şi al şaptelea înger* a sunat din trâmbiţă; şi* au fost glasuri puternice în cer, spunând: „Împărăţia* lumii a ajunsLit. „a început să fie a Domnului nostru şi a Hristosului Său şi* El va împărăţi în vecii vecilor“.

16. Şi cei* douăzeci şi patru de bătrâni, care stau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, s-au prosternat şi s-au închinat lui Dumnezeu,

17. spunând: „Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, care* eşti şi care erai, că ai luat puterea Ta cea mare şi* ai început să împărăţeşti.

18. Şi naţiunile* s-au mâniat; şi a venit* mânia Ta şi timpul să fie judecaţi cei morţi şi să dai răsplata robilor Tăi, profeţii, şi sfinţilor şi celor care se tem de Numele Tău, celor mici* şi celor mari, şi să-i* distrugi pe cei care distrug pământul!“

19. Şi s-a* deschis templul lui Dumnezeu în cer şi s-a văzut chivotul legământului SăuUnele ms. omit în templul Său; şi au fost* fulgere şi glasuri şi tunete şi un cutremur şi* grindină mare.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)