Cartea a doua a lui SamuelSau „CARTEA A DOUA A ÎMPĂRAŢILOR“

Capitolul 18

Absalom ucis de Ioab

1. Şi David a numărat poporul care era cu el şi a pus* peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2. Şi David a trimis poporul, o treime sub mâna lui Ioab şi o treime* sub mâna lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, şi o treime sub mâna lui Itai* ghititul. Şi împăratul a zis poporului: „Voi ieşi negreşit şi eu însumi cu voi“.

3. Iar poporul a zis: „Să nu ieşi*; pentru că, dacă vom fugi, nu vor lua seama la noi; şi, dacă vor muri jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, pentru că tu eşti cât zece mii dintre noi. Şi acum este mai bine ca tu să ne fii de ajutor din cetate“.

4. Şi împăratul le-a zis: „Voi face ce este bine în ochii voştri“. Şi împăratul a stat lângă poartă şi tot poporul a ieşit cu sutele şi cu miile.

5. Şi împăratul a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai, zicând: „Pentru mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!“ Şi tot poporul a auzit* când a poruncit împăratul tuturor căpeteniilor pentru Absalom.

6. Şi poporul a ieşit în câmp împotriva lui Israel şi lupta a fost în pădurea* lui Efraim.

7. Şi poporul lui Israel a fost bătut acolo înaintea slujitorilor lui David şi a fost mare măcel acolo în ziua aceea, de douăzeci de mii de oameni.

8. Şi lupta s-a întins acolo peste toată faţa ţării şi pădurea a mâncat în ziua aceea mai mult popor decât a mâncat sabia.

9. Şi Absalom s-a pomenit în faţa slujitorilor lui David. Şi Absalom călărea pe catârul său şi catârul a intrat sub desişul de ramuri al unui stejarSau „terebint“ mare; şi capul* lui s-a prins de stejar şi a fost ridicat între cer şi pământ; şi catârul care era sub el a mers înainte.

10. Şi un om a văzut şi i-a spus lui Ioab şi a zis: „Iată, am văzut pe Absalom atârnat de un stejar“.

11. Şi Ioab a zis omului care-i spusese: „Şi, iată, l-ai văzut şi nu l-ai lovit acolo la pământ? Şi ţi-aş fi dat zece arginţi şi un brâu“.

12. Şi omul a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de arginţi, tot nu mi-aş fi întins mâna împotriva fiului împăratului, pentru că în auzul* nostru ţi-a poruncit împăratul, ţie şi lui Abişai şi lui Itai, zicând: «Luaţi seama, oricine aţi fiSau „de dragul meu“, la tânărul Absalom…».

13. Sau, dacă aş fi lucrat cu viclenie împotriva vieţii luiSau „împotriva propriei mele vieţi“, pentru că nimic nu este ascuns înaintea împăratului, atunci tu însuţi ai fi fost împotriva mea“.

14. Şi Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta înaintea ta“. Şi a luat trei ţepuşe în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, când era încă viu în mijloculLit. „inima“ stejarului.

15. Şi zece tineri care purtau armele lui Ioab l-au înconjurat pe Absalom şi l-au lovit şi l-au omorât.

16. Şi Ioab a sunat din trâmbiţă şi poporul s-a întors de la urmărirea lui Israel, pentru că Ioab a opritSau „a cruţat“ poporul.

17. Şi l-au luat pe Absalom şi l-au aruncat în pădure într-o groapă mare şi au ridicat* peste el o foarte mare movilă de pietre. Şi tot Israelul a fugit* fiecare în cortul său.

18. Şi Absalom, pe când era încă în viaţă, îşi luase şi îşi aşezase un stâlp, care este în Valea* Împăratului. Pentru că zicea: „N-am* nici un fiu care să păstreze amintirea numelui meu“. Şi a numit stâlpul după numele său; şi se numeşte Stâlpul lui Absalom până în ziua aceasta.

Ştiri către împărat

19. Şi Ahimaaţ*, fiul lui Ţadoc, a zis: „Lasă-mă acum să alerg şi să duc ştire împăratului, că Domnul l-a scăpatLit. „l-a judecat“ din mâna vrăjmaşilor săi“.

20. Şi Ioab i-a zis: „Nu tu vei fi purtător de ştiri astăzi, ci altădată vei duce ştiri; dar astăzi nu tu vei duce ştiri, pentru că fiul împăratului a murit“.

21. Şi Ioab a zis etiopianuluiLit. „cuşitului“: „Mergi şi spune-i împăratului ce ai văzut!“ Şi etiopianul s-a plecat înaintea lui Ioab şi a alergat.

22. Şi Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, i-a zis din nou lui Ioab: „Şi, orice ar fi, lasă-mă, te rog, să alerg şi eu după etiopian“. Şi Ioab a zis: „De ce să alergi, fiul meu? Pentru că nu este o ştire potrivităSau „nu vei avea o răsplată pentru ştire““.

23. „Şi, orice ar fi“, a zis el, „voi alerga“. Şi Ioab i-a zis: „Aleargă!“ Atunci Ahimaaţ a alergat pe calea câmpiei şi l-a întrecut pe etiopian.

24. Şi David stătea între cele două* porţi. Şi străjerul s-a suit pe acoperişul porţii, pe zid, şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi iată un om alergând singur.

25. Şi străjerul a strigat şi a spus împăratului. Şi împăratul i-a zis: „Dacă este singur, sunt ştiri în gura lui“. Şi el venea mereu şi se apropia.

26. Şi străjerul a văzut un alt om alergând şi străjerul a strigat la portarSau „spre poartă“ şi a zis: „Iată, aleargă un alt om singur!“ Şi împăratul a zis: „Şi el aduce o ştire“.

27. Şi străjerul a zis: „Văd alergarea celui dintâi ca alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc“. Şi împăratul a zis: „Este un om bun şi vine cu ştire* bună“.

28. Şi Ahimaaţ a strigat şi a zis împăratului: „Pace!“ Sau „Salutare!“ şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea împăratului şi a zis: „Binecuvântat* fie Domnul Dumnezeul tău care a dat pe oamenii care şi-au ridicat mâna împotriva domnului meu, împăratul!“

29. Şi împăratul a zis: „Este pace pentru tânărul Absalom?“ Şi Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mulţime mare, când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, robul tău, dar nu ştiu ce era“.

30. Şi împăratul a zis: „Dă-te la o parte şi stai aici!“ Şi s-a dat la o parte şi a stat.

31. Şi, iată, a venit etiopianul. Şi etiopianul a zis: „Ştire pentru domnul meu, împăratul! Pentru că Domnul ţi-a făcut judecată astăzi înaintea tuturor celor care se ridicaseră împotriva ta“.

32. Şi împăratul a zis etiopianului: „Este pace pentru tânărul Absalom?“ Şi etiopianul a zis: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei care se ridică împotriva ta spre rău!“

33. Şi împăratul s-a cutremurat şi s-a suit în camera de deasupra porţii şi a plâns. Şi, mergând, zicea aşa: „O, fiul* meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! De aş fi murit* eu în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!“



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)