1. David a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2. A pus o treime din popor supt porunca lui Ioab, o treime supt Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime subt Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului: „Vreau să ies şi eu împreună cu voi.“

3. Dar poporul a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi cînd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.“

4. Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.“ Şi împăratul a stat lîngă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.

5. Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blînd cu tînărul Absalom!“ Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

6. Poporul a ieşit în cîmp înaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.

7. Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

8. Lupta s-a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia.

9. Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns subt ramurile încîlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer şi pămînt, şi catîrul care era subt el a trecut înainte.

10. Un om, văzînd lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.“

11. Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brîu.“

12. Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n-aş pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: «Luaţi seama fiecare la tînărul Absalom!»

13. Şi dacă l-aşi fi omorît mişeleşte, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului, şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.“

14. Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atîta cu tine!“ Şi a luat trei săgeţi în mînă, şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.

15. Zece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorît.

16. Ioab a sunat din trîmbiţă; şi poporul s-a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

17. Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.

18. Pe cînd trăia, Absalom îşi ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: „N-am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.“ Şi a pus numele său stîlpului, care şi astăzi se numeşte stîlpul lui Absalom.

19. Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Lasă-mă, să dau fuga, şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpîndu-l din mîna vrăjmaşilor săi.“

20. Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.“

21. Şi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.“

Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab, şi a dat fuga.

22. Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăş lui Ioab: „Orice s-ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.“ Şi Ioab a zis: „Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.“

23. „Orice s-ar întîmpla, vreau să alerg“, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: „Dă fuga!“ Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în cîmpie, şi a luat-o înaintea lui Cuşi.

24. David şedea între cele două porţi. Caraula s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.

25. Caraula a strigat, şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce veşti.“ Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.

26. Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: „Iată un om aleargă singur singurel.“ Împăratul a zis: „Şi el aduce veşti.“

27. Caraula a zis: „Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.“ Şi împăratul a zis: „Este un om de bine, şi aduce veşti bune.“

28. Ahimaaţ a strigat, şi a zis împăratului: „Este bine de tot!“ S-a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt, şi a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mînile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.“

29. Împăratul a zis: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare învălmăşală, cînd a trimes Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.“

30. Şi împăratul a zis: „Stai colea la o parte.“ Şi Ahimaaţ a stătut deoparte.

31. Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.“

32. Împăratul a zis lui Cuşi: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?“ Cuşi a răspuns: „Ca tînărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!“

33. Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s-a suit în odaia de sus a porţii, şi a plîns. Pe cînd mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!“