Cartea a doua a lui SamuelSau „CARTEA A DOUA A ÎMPĂRAŢILOR“

Capitolul 19

Jalea împăratului

1. Şi i s-a spus lui Ioab: „Iată, împăratul plânge* şi jeleşte după Absalom!“

2. Şi victoria din ziua aceea s-a prefăcut în jale* pentru tot poporul. Pentru că poporul a auzit spunându-se în ziua aceea: „Împăratul este îndurerat din cauza fiului său“.

3. Şi poporul s-a furişat* în ziua aceea înăuntrul cetăţii, cum se furişează un popor care se ruşinează când fuge din luptă.

4. Şi împăratul şi-a acoperit* faţa şi împăratul bocea cu glas tare: „Fiul* meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

5. Şi Ioab* a intrat în casă la împărat şi a zis: „Astăzi ai făcut de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi, care ţi-au salvat astăzi viaţa ta, vieţile fiilor tăi şi ale fiicelor tale şi vieţile soţiilor tale şi vieţile ţiitoarelor tale.

6. Pentru că tu-i iubeşti pe cei care te urăsc şi-i urăşti pe cei care te iubesc. Pentru că în această zi ai dovedit că şi căpeteniile şi slujitorii nu sunt nimic pentru tine. Căci cunosc astăzi că, dacă ar fi trăit Absalom, iar noi toţi am fi murit în ziua aceasta, atunci ar fi fost drept în ochii tăi.

7. Şi acum ridică-te, ieşi şi vorbeşte inimii slujitorilor tăi, pentru că, jur pe Domnul, dacă nu vei ieşi, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi mai rău pentru tine decât tot răul care a venit asupra ta din tinereţea ta şi până acum“.

Întoarcerea împăratului la Ierusalim

8. Şi împăratul s-a ridicat şi a şezut la poartă*. Şi au spus întregului popor, zicând: „Iată, împăratul şade la poartă“. Şi tot poporul a venit înaintea împăratului.

Şi Israel fugise*, fiecare la cortul său.

9. Şi tot poporul se certa în toate seminţiile lui Israel, zicând: „Împăratul ne-a scăpat din mâna* vrăjmaşilor noştri şi ne-a salvat din mâna filistenilor* şi acum a fugit* din ţară dinaintea lui Absalom.

10. Şi Absalom, pe care l-am uns peste noi, a murit în luptă; acum deci, de ce nu spuneţi un cuvânt pentru aducerea înapoi a împăratului?“

11. Şi împăratul David a trimis să spună preoţilor Ţadoc* şi Abiatar: „Vorbiţi bătrânilor lui Iuda, zicând: «De ce sunteţi voi cei din urmă ca să aduceţi pe împărat înapoi la casa lui?»“ Căci cuvântul întregului Israel venise la împărat, în casa lui.

12. „Voi sunteţi fraţii mei; sunteţi osul* meu şi carnea mea. De ce deci sunteţi cei din urmă ca să aduceţi înapoi pe împărat?

13. Şi spuneţi lui Amasa*: «Nu eşti tu osul meu şi carnea mea? Aşa* să-mi facă Dumnezeu şi încă mai mult, dacă nu vei fi căpetenie peste oştire înaintea mea în toate zilele, în locul lui Ioab!»“

14. Şi el a plecat inima tuturor bărbaţilor lui Iuda ca pe un singur* om, încât au trimis la împărat, zicând: „Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi!“

15. Şi împăratul s-a întors şi a venit până la Iordan. Şi Iuda a venit până la Ghilgal*, ca să-l întâmpine pe împărat şi să-l treacă pe împărat peste* Iordan.

Bunătatea împăratului

16. Şi Şimei*, fiul lui Ghera, beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit şi a coborât cu bărbaţii lui Iuda înaintea împăratului David.

17. Şi o mie de oameni din Beniamin* erau cu el, şi Ţiba*, slujitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui, şi cei douăzeci de slujitori ai lui cu ei, şi s-au grăbit spre Iordan înaintea împăratului.

18. (Şi au trecut vadul, ca să ducă dincolo casa împăratului şi să facă ce era bine în ochii lui.) Şi Şimei, fiul lui Ghera, a căzut la pământ înaintea împăratului, pe când el trecea Iordanul.

19. Şi a zis împăratului: „Să nu-mi socotească* domnul meu nelegiuirea, ca s-o pună* împăratul la inimă, şi să nu-ţi aminteşti de răutatea* pe care a făcut-o robul tău în ziua aceea, când a ieşit domnul meu, împăratul, din Ierusalim.

20. Pentru că eu, robul tău, ştiu că am păcătuit. Deci, iată, am venit astăzi cel dintâi din toată casa* lui Iosif, ca să cobor în întâmpinarea domnului meu, împăratul“.

21. Şi Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns şi a zis: „Să nu fie ucis Şimei pentru aceasta, pentru că a blestemat* pe unsul Domnului?“

22. Şi David a zis: „Ce* am eu a face cu voi, fii ai Ţeruiei, care sunteţi astăzi potrivnici faţă de mine? Astăzi* să fie ucis cineva în Israel? Pentru că nu ştiu eu că astăzi sunt împărat peste Israel?“

23. Şi împăratul a zis lui Şimei: „Nu vei muri*“. Şi împăratul i-a jurat.

24. Şi Mefiboşet*, fiul lui Saul, a coborât în întâmpinarea împăratului. Şi nu-şi îngrijiseLit. „făcuse“ picioarele, nici nu-şi făcuse barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua în care plecase împăratul până în ziua când s-a întors în pace.

25. Şi a fost aşa: când a venit la Ierusalim în întâmpinarea împăratului, împăratul i-a zis: „De ce n-ai mers* cu mine, Mefiboşet?“

26. Şi el a răspuns: „Domnul meu, împărate, slujitorul meu m-a înşelat. Pentru că robul tău a zis: «Îmi voi înşeua măgarul şi voi încăleca pe el şi voi merge cu împăratul, pentru că robul tău este olog».

27. Şi el a vorbit* de rău pe robul tău înaintea domnului meu, împăratul, dar domnul meu, împăratul, este ca* un înger al lui Dumnezeu; fă deci ce este bine în ochii tăi.

28. Pentru că toţi cei din casaLit. „toată casa“ tatălui meu nu erau decât oameni ai morţii înaintea domnului meu, împăratul; totuşi tu l-ai pus* pe robul tău printre cei care mănâncă la masa ta. Şi ce drept mai am eu să mai strig către împăratul?“

29. Şi împăratul i-a zis: „Pentru ce mai vorbeşti încă de lucrurile tale? Spun: «Tu şi Ţiba împărţiţi câmpul»“.

30. Şi Mefiboşet a zis împăratului: „Da, să ia el totul, pentru că domnul meu, împăratul, a venit în pace în casa lui“.

Mulţumirea lui David faţă de Barzilai

31. Şi Barzilai* galaaditul a coborât de la Roghelim şi a trecut cu împăratul peste Iordan, ca să-l conducă peste Iordan.

32. Şi Barzilai era un om foarte bătrân, de optzeci de ani; şi îngrijise de împărat când locuia în Mahanaim, pentru că era un om foarte bogat.

33. Şi împăratul a zis lui Barzilai: „Treci cu mine şi voi îngriji de tine la mine, în Ierusalim“.

34. Şi Barzilai a zis împăratului: „Câte sunt zilele anilor vieţii mele, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?

35. Am optzeci* de ani astăzi; pot eu deosebi între bine şi rău? Poate robul tău să mai aibă plăcere pentru ce mănâncă şi ce bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreţilor şi al cântăreţelor? De ce dar să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?

36. Robul tău va trece puţin cu împăratul peste Iordan. Şi de ce să-mi răsplătească împăratul cu această răsplată?

37. Lasă, te rog, să se întoarcă robul tău, ca să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele! Şi, iată, robul tău, ChimhamDor*, să treacă el cu domnul meu, împăratul, şi fă-i ce este bine în ochii tăi“.

38. Şi împăratul i-a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine şi-i voi face ce va fi bine în ochii tăi şi îţi voi face tot ce vei voi de la mine!“

39. Şi tot poporul a trecut Iordanul; şi împăratul a trecut, şi împăratul a sărutat* pe Barzilai şi l-a binecuvântat; şi el s-a întors la locul său.

40. Şi împăratul a trecut la Ghilgal şi Chimham a trecut cu el. Şi tot poporul lui Iuda l-a condus pe împărat, şi chiar şi jumătate din poporul lui Israel.

41. Şi, iată, toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat şi i-au zis: „De ce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi l-au trecut* pe împărat şi casa lui peste Iordan şi pe toţi oamenii lui David cu el?“

42. Şi toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Pentru că împăratul ne este rudă* de sânge. Şi de ce sunteţi voi mânioşi pentru lucrul acesta? Am mâncat noi ceva de la împărat? Sau ne-a dat el vreun dar?“

43. Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda şi au zis: „NoiÎn ebr. singular, în toată fraza avem zece* părţi la împărat şi chiar mai mult decât voi în David şi pentru ce dar ne-aţi dispreţuit? Şi n-a fost sfatul nostru cel dintâi pentru aducerea înapoi a împăratului nostru?“ Şi cuvântul* bărbaţilor lui Iuda a fost mai aspru decât cuvântul bărbaţilor lui Israel.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)