Cartea a doua a lui SamuelSau „CARTEA A DOUA A ÎMPĂRAŢILOR“

Capitolul 22

Cântarea de laudă a lui David

1. Şi David a spus Domnului cuvintele* acestei cântări, în ziua când Domnul l-a scăpat* din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul.

2. Şi a zis:

Domnul este stâncaStâncă înaltă* mea şi cetăţuia* mea şi salvatorul meu;

3. Dumnezeu este stânca meaLit. „Dumnezeul stâncii mele“, îmi voi pune încredereaSau „îmi găsesc adăpost“* în El,

scutul* meu şi tăriaLit. „cornul“* salvării mele,

turnul* meu cel înalt şi adăpostul* meu.

Salvatorul meu, Tu mă salvezi din asuprire!

4. Voi chema pe Domnul care este vrednic de laudă

şi voi fi salvat de vrăjmaşii mei.

5. Pentru că valurile morţii m-au înconjurat,

şuvoaiele lui Belial m-au înspăimântat,

6. legăturile* Locuinţei morţilor m-au înfăşurat;

m-au prins laţurile morţii.

7. În strâmtorarea mea L-am chemat* pe Domnul

şi am strigat către Dumnezeul meu,

şi din templul Său El a auzit* glasul meu

şi strigătul meu a ajuns la urechile Sale.

8. Atunci pământul s-a zguduit* şi s-a cutremurat;

temeliile* cerurilor s-au clătinat

şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.

9. Fum se înălţa din nările Lui

şi un foc* ieşind din gura Lui mistuia:

cărbuni se aprindeau din ea.

10. Şi El a plecat* cerurile şi a coborât;

şi întuneric* era sub picioarele Lui.

11. Şi călărea pe un heruvim şi zbura

şi Se arăta pe aripile* vântului.

12. Şi a făcut întunericul din jurul* Lui cort,

grămezi de ape, nori deşi ai cerurilor.

13. Din strălucirea dinaintea Lui

s-au aprins cărbuni* de foc.

14. Domnul a tunat* din ceruri

şi Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul.

15. Şi a trimis săgeţi* şi i-a împrăştiat pe vrăjmaşi;

a trimis fulgerul, şi i-a risipit.

16. Şi albiile mării* s-au văzut.

Temeliile lumii s-au arătat

la mustrarea* Domnului,

la vuietul suflării nărilor Lui.

17. El a trimis* din înălţime, m-a apucat,

m-a scos din ape mari,

18. m-a scăpat de vrăjmaşul meu puternic,

de cei care mă urau,

pentru că erau mai tari decât mine.

19. S-au aruncat asupra mea în ziua necazului meu,

dar Domnul a fost sprijinul* meu.

20. Şi m-a scos la loc* larg,

m-a salvat, pentru că Şi-a găsit plăcerea* în mine;

21. Domnul mi-a răsplătit* după dreptatea mea,

mi-a întors după curăţia* mâinilor mele:

22. pentru că am păzit* căile Domnului

şi nu m-am abătut, prin răutate, de la Dumnezeul meu,

23. pentru că toate judecăţile* Lui au fost înaintea mea

şi nu m-am depărtat de la rânduielile Lui.

24. Şi am fost integru înaintea Lui

şi m-am păzit de nelegiuirea mea.

25. Şi Domnul mi-a răsplătit după dreptatea* mea,

după curăţia mea înaintea ochilor Săi.

26. Cu cel îndurătorSau „evlavios“* Te arăţi îndurător,

cu omul integru Te arăţi integru.

27. Cu cel curat Te arăţi curat,

dar cu cel viclean* Te porţi după viclenia lui.

28. Şi vei salva poporul* smerit;

şi ochii Tăi sunt peste cei mândri*, ca să-i cobori.

29. Pentru că Tu eşti lumina* mea, Doamne;

şi Domnul luminează întunericul meu.

30. Căci cu Tine alerg împotriva* unei cete înarmate;

cu Dumnezeul meu trec peste zid.

31. Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită*,

Cuvântul Domnului este încercat*,

El este un scut pentru toţi cei care se încred în El.

32. Pentru că cine* este Dumnezeu în afară de Domnul?

Şi cine este o stâncă, dacă nu Dumnezeul nostru?

33. Dumnezeu este cetăţuia* mea cea tare

şi-mi face* calea desăvârşităSau „perfect netedă“*.

34. El îmi face picioarele ca* ale cerboaicelor

şi mă face să stau pe înălţimile* mele.

35. El îmi deprinde* mâinile la luptă

şi braţele* mele întind un arc de aramă.

36. Şi Tu mi-ai dat scutul salvării Tale

şi bunătatea Ta m-a făcut mare.

37. Tu mi-ai lărgit* cărarea sub paşii mei

şi gleznele nu mi s-au clătinatSau „nu mi-au alunecat“.

38. I-am urmărit pe vrăjmaşii mei şi i-am zdrobit

şi nu m-am întors până nu i-am nimicit.

39. Şi i-am nimicit şi i-am străpuns şi nu s-au putut ridica,

ci au căzut* sub picioarele mele.

40. Şi m-ai încins* cu putere pentru luptă;

ai plecat sub mine pe cei* care se ridicau împotriva mea.

41. Şi i-ai făcut pe vrăjmaşii mei să întoarcă* spatele spre mine

şi i-am nimicit pe cei care mă urau.

42. Ei strigau, dar nu era nici un salvator;

strigau către* Domnul, dar nu le-a răspuns.

43. Şi i-am sfărâmat ca pulberea* pământului,

i-am zdrobit, i-am călcat* în picioare ca pe noroiul* străzilor.

44. Tu m-ai scăpat* din neînţelegerile poporului meu.

Tu m-ai păstrat* să fiu cap al naţiunilor.

Un popor* pe care nu-l cunoşteam îmi slujeşteSau „mi-a slujit“.

45. Fiii străinului mă linguşesc.

Cum aud ei de mine, mi se supun.

46. Fiii străinului şi-au pierdut inima

şi ies tremurând* dinSau „tremură în“ locurile lor întărite.

47. Viu este Domnul şi binecuvântată fie Stânca mea

şi înălţat fie Dumnezeu, Stânca* salvării meleLit. „Dumnezeul Stâncii salvării mele“!

48. Da, Dumnezeu, El mă răzbună*

şi îmi supune* popoarele

49. şi mă scoate dintre vrăjmaşii mei;

da, m-ai înălţat deasupra celor* care se ridică împotriva mea.

M-ai scăpat de omul* violenţei.

50. De aceea Te voi lăuda, Doamne, printre* naţiuni

şi voi cânta psalmi Numelui Tău.

51. El dă mari* victoriiSauEl este un turn de scăpare pentru“ împăratului Său

şi arată bunătate* unsului Său,

lui David şi seminţei* lui pentru totdeauna“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)