1. Şi a fost aşa: după moartea* lui Saul, când s-a întors David de la înfrângerea* amaleciţilor, David a locuit două zile în Ţiclag.

2. Şi a fost aşa: a treia zi, iată, un om* a venit din tabără de la Saul cu hainele sfâşiate* şi cu ţărână pe capul său. Şi a fost aşa: îndată ce a venit la David, a căzut* la pământ şi a făcut o plecăciune.

3. Şi David i-a zis: „De unde vii?“ Şi el i-a zis: „Am scăpat din tabăra lui Israel“.

4. Şi David i-a zis: „Ce s-a întâmplat*? Spune-mi, te rog“. Şi el a spus: „Poporul a fugit din luptă şi mulţi din popor au căzut şi au murit; chiar şi Saul şi Ionatan*, fiul său, au murit şi ei“.

5. Şi David a zis tânărului care-i spusese aceste lucruri: „Cum de ştii tu că sunt morţi Saul şi Ionatan, fiul său?“

6. Şi tânărul care-i istorisise a zis: „Treceam din întâmplare pe muntele Ghilboa* şi, iată, Saul* era rezemat pe suliţa sa şi, iată, care şi călăreţi îl urmăreau cu înverşunare.

7. Şi s-a uitat înapoi şi m-a văzut şi m-a strigat. Şi eu am zis: «Iată-mă!»

8. Şi mi-a zis: «Cine eşti tu?» Şi i-am zis: «Sunt un amalecit».

9. El mi-a zis din nou: «Aruncă-teLit. „Stai“, te rog, asupra mea şi omoară-mă, pentru că m-a cuprins spaima; pentru că viaţa mea este încă întreagă în mine».

10. Şi m-am aruncatLit. „am stat“ asupra lui şi l-am omorât*, pentru că ştiam că nu mai putea trăi după căderea sa. Şi am luat coroana* care era pe capul lui şi brăţara care era pe braţul lui şi le-am adus aici domnului meu“.

11. Şi David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat*, tot aşa şi toţi bărbaţii care erau împreună cu el.

12. Şi au jelit şi au plâns şi au postit* până seara pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său, şi pentru poporul* Domnului şi pentru casa lui Israel, căci căzuseră prin sabie.

13. Şi David a zis tânărului care-i spusese aceste lucruri: „De unde eşti?“ Şi el a zis: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit“.

14. Şi David i-a zis: „Cum* nu te-ai temut să-ţi întinzi mâna* ca să omori pe unsul Domnului?“

15. Şi David a chemat* pe unul dintre tineri şi i-a zis: „Vino încoace şi aruncă-teLit. „cazi“ asupra lui!“ Şi l-a lovit şi a murit.

16. Şi David i-a zis: „Sângele* tău să fie asupra capului tău! Pentru că gura* ta a mărturisit împotriva ta, zicând: «Am omorât pe unsul Domnului»“.

17. Şi David a plâns cu această cântare de jalePlângere (sau bocet însoţit, de obicei, de bătaie în piept) pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său.

18. Şi a poruncit să înveţe pe fiii lui Iuda cântarea arculuiSau „folosirea arcului“*. Iată, este scrisă în cartea* lui IaşarSau „Cartea Dreptului“, probabil un nume al lui Israel.

19. „Gloria lui Israel ucisă pe înălţimile tale!

Cum* au căzut cei puternici!

20. Nu spuneţi* în Gat,

nu vestiţi pe străzile Ascalonului*,

ca să nu se bucure fiicele* filistenilor,

ca să nu se laude fiicele celor necircumcişi*.

21. Munţi* de la Ghilboa! Nici rouă*, nici ploaie să nu fie peste voi!

Nici ogoare cu daruri ridicate!

Pentru că acolo a fost profanat scutul celor puternici,

scutul lui Saul, ca neuns* cu untdelemn.

22. Arcul* lui Ionatan nu se întorcea înapoi

de la sângele celor ucişi,

de la grăsimea celor puternici

şi sabia lui Saul nu se întorcea goală.

23. Saul şi Ionatan, preaiubiţi şi plăcuţi în vieţile lor,

chiar şi în moartea* lor nu s-au despărţit.

Erau mai iuţi decât vulturii,

mai tari* decât leii.

24. Fiice ale lui Israel, plângeţi după Saul,

care vă îmbrăca în stacojiu cu strălucireSau „cu lucruri scumpe“,

care punea podoabe de aur pe veşmintele voastre!

25. Cum au căzut cei puternici în mijlocul luptei!

Ionatan este omorât pe înălţimile tale!

26. Mă doare după tine, fratele meu Ionatan!

Foarte plăcut îmi erai;

minunată a fost iubirea* ta pentru mine:

întrecea iubirea femeilor!

27. Cum* au căzut cei puternici şi s-au pierdut armele de război!“